Fără grija timpului dar punând pe bord câteva sute de km pe zi, m-am simțit mai confortabil pe această Honda NC 750 X decât pe unele tourere dedicate. Cine s-ar fi gândit că 55 CP și o cutie automată pot impresiona atât de mult?
Text și foto: Adrian Cobzașu
Destinația a fost clară din start: Cimitirul Vesel de la Săpânța. Voiam de câțiva ani să ajung acolo din mai multe motive. În primul rând pentru că sunt de părere că trebuie să-ți vizitezi țara înaintea altor meleaguri străine. În al doilea rând pentru că filosofia locului se potrivește cumva și cu a mea. Și în al treilea pentru că m-am întâlnit în Franța la un eveniment de lansare a unor pneuri moto cu niște polonezi care povesteau de Dracula, Enisala și Săpânța. Evident că știau și de sarmale și țuică. Probabil că ei ajung mai repede la Satu Mare decât o pot face eu dar, nu-i un motiv suficient că am așteptat până acum.
Am plecat din București într-o zi de marți, la prânz. Am lăsat sportiva mea și m-am urcat în ce mi s-a părut pe moment un scaun directorial, nu neapărat fotoliu. Imediat mi-am adus aminte ce plăcut e să conduci automată: când manevrezi motocicleta la viteză mică prin trafic ai grijă doar de accelerație, nu și de ambreiaj. Iar poziția destul de ridicată crește vizibilitatea. Cutiile laterale sunt destul de înguste și nu te încetinesc atunci când te strecori printre mașini. Înclinat și amplasat jos, motorul degajă foarte puțină căldură către tine.
Noptieră
NC-ul are în locul rezervorului clasic un portbagaj. Nu poți depozita lucruri grele, indicația scrisă fiind să te limitezi la 2 kg, însă poți pune în el toate mărunțișurile cu care îți umpli buzunarele în mod normal. Are și o priză de încărcare de 12V la care îți poți lega telefonul sau alte accesorii.
[sliders_pack id=”54535″]
Am plecat spre Brașov chiar dacă pe DN 1 încă erau lucrări, eram totuși cu motocicleta. Pe Posada a început să plouă și până la Sinaia turna cu găleata dar, ca să îmbrac peste echipament costumul de ploaie însemna mai întâi să mă fac fleașcă încercând să-l pun. Am renunțat. Am descoperit că protecția oferită de acel parbriz este excelentă. M-am udat la nivelul cizmelor și de la mâini până la coate. În rest, toată chestia era să nu încetinesc prea mult pentru a rămâne relativ uscat. Zis și făcut. La Brașov a ieșit soarele și aproape m-am zvântat dar, la Târgu Secuiesc a venit grindina. Mi s-a făcut brusc foame și am tras pe dreapta.
Am plecat agale spre Tușnad, admirând natura în lumina caldă a asfințitului. Această primă zi trebuia să se încheie în altă parte, nu la Toplița, dar lucrurile nu s-au legat cum trebuie (excursie cu un mic grup). Dacă sunteți curioși, la Toplița puteți vedea singura cascadă mezotermală din Europa. Pentru că s-a făcut destul de târziu am apucat doar să admir un restaurant surprinzător de arătos (Izabella) și, pentru că închidea în câteva minute, am mâncat niște sandvișuri la magazinul non stop de lângă parc. Studenție.
E diesel?
Honda NC 750 X are un motor de 745 cmc gândit să ofere cuplu la turații joase și să consume aproape nimic. Dezvoltă 55 CP la 6.250 rpm, unde abia dacă poți schimba cum trebuie la alte motociclete. După 3.500 rpm, dacă accelerezi hotărât, începe să vibreze. Nu pronunțat dar, suficient cât să te convingă în timp că e mai simplu să uiți cutia de viteze în modul D și să intervii de la butoane doar când ai nevoie. Orientat către consum, acest mod D schimbă rapid vitezele și te ajută să obții un consum de tot râsul. După aproape 2.000 km computerul de bord arăta 3,5 l/100 km. Exact cât cel declarat, cam jumătate din cât ar consuma o motocicletă obișnuită. Un fel de cine râde la urmă râde mai bine.
[sliders_pack id=”54547″]
Am plecat spre debarcaderul Ceahlău și m-am oprit la Borsec. Frumusețe lăsată în paragină, chiar dacă mai vezi mici reparații din loc în loc. Dacă ai suficientă imaginație, încă mai că poți auzi ecourile petrecerilor de altădată. Am ajuns până la urmă la debarcader, am pus de o cafea la ibric și am trândăvit. Apoi am plecat spre Săpânța și, cu excepția unui scurt segment de drum (betonat), am fost din nou surprins de ce drumuri bune avem. Nu acolo unde contează foarte mult din punct de vedere logistic și nu avem autostrăzi dar, ce drumuri bune!
Doar culorile sunt vesele
Prima cruce cu poveste a fost făcută prin 1931 de Stan Ioan Pătraș, fondatorul Cimitirului Vesel. Sculptate în lemn de stejar, crucile spun pe scurt povești de viață. Cele amuzante sunt semnalate cu o bulină galbenă. Puține la număr. Mesajul general transmis e că moartea face parte din viață și ar trebui primită cu mai multă seninătate. O chestie care se spune că ar fi transmisă de la daci. Strămoșii noștri, nu cei care aveau un portal către piramide. La fel cum au fost transmise funiile pictate sau sculptate pe la porți, reprezentând pomul vieții. Toate bune și frumoase până ajungi la crucile copiilor și la cei plecați prea devreme. Merită drumul? Absolut. Lucru confirmat și de faptul că Cimitirul Vesel de la Săpânța face parte din patrimoniul Unesco.
Gaz, blană, scărițe pe jos
Spre Baia Mare, pe la Pasul Gutâi mai exact, am găsit unul dintre cele mai frumoase drumuri de condus de la noi din țară. Un asfalt impecabil și viraje pestrițe mă anunțau că venise timpul să pun la treabă motocicleta. Deși orientată spre confort, este ușor de alergat pentru că are un centru de greutate jos. Am trecut cutia de viteze din modul D în S, în regimul cel mai înalt de turații (din cele trei disponibile pentru S). Nu vreau să insist pe aspectul cu vibrațiile pentru că nu mai contează când te distrezi.
După câteva viraje au început să atingă scărițele, așa că m-am mișcat eu mai mult în șa. Cu trase ceva mai îngrijite, NC-ul și-a dovedit potențialul jucăuș. Frâna față are un singur disc și după niște kilometri la vale a început să dea semne de oboseală. În mod normal nu ar fi avut atât de mult de lucru pentru că cei 55 CP nu te pot împinge atât de repede la viteze mari, deci nu ai avea de unde frâna. Furca față este relativ moale dar, cooperantă. Sincer, nici nu mi-aș dori să fie mai rigidă, pentru că în viața reală nu alergi nici 10% din totalul parcurs. Am mai chinuit puțin motocicleta pe Transalpina, unde consumul mediu pe urcare a crescut la 4,2 l/100 km. Dincolo de confort și cutia automată, economia este unul dintre argumentele cele mai bune pentru a-l cumpăra.
Singurele minusuri reale, poate subiective, sunt acele vibrații și parbrizul. Deși dirijează curenții de aer atât de bine în jurul pilotului, crează niște turbulențe la nivelul căștii care devin supărătoare la drum lung. În rest, te vei atașa de acest Honda NC750X DCT pe măsură ce faci mai mulți kilometri. Nu este un model spectaculos în sine, ci unul care livrează spectaculos de consecvent în orice situație.
[sliders_pack id=”54548″]
Comentați?