Curbe de vis șerpuiesc pe versanții celui mai înalt munte din Austria, unde domnește un mare ghețar. Este un drum superb pentru a-ți odihni sufletul și a-ți potoli setea de adrenalină. Aflat în inima Carintiei, Grossglockner Hochalpenstrasse duce la poalele celui mai înalt munte din Austria. Pentru mulți motocicliști, este un vis secret, dar chiar și în realitate e unul dintre drumurile pe care ar fi bine să le facem măcar o dată în viață. Nu numai pentru frumusețea spectaculoasă a parcului național Hohe Tauern, în care se află Grossglockner, care, cu ai săi 3798 m de metri, este cel mai înalt vârf din Austria, ci și pentru călătoria în sine până acolo.
Plimbare lejeră
Din Italia, după ce ieși la Tagliamento de pe autostrada către Tolmezzo, SS52bis te duce în sus pe valea torentului But, iar după numai aproximativ 30 km, începi să te bucuri de virajele provocatoare ale pasului Monte Croce Carnico, care, după câțiva kilometri, odată ce ai trecut de acum anacronicul punct de control vamal, se numește Plöckenpass. Este o adevărată plăcere care ne poartă rapid până la periferia Lienzului, în ultima porțiune pe firul râului Drau. De-aici, o luăm pe 107, care, după câteva curbe în ac de păr, urmează calm cursul râului. Nu durează mult până dăm de spectacolul oferit de către Jungfernsprung, vijelioasa cascadă ce se prăvălește în Drau de la peste 130 de metri. Dar peisajul este cel care ne vorbește despre această țară, cu dulceața naturii, armonia caselor și eleganța clopotnițelor sale atât de unice, încât, una după alta, devin repere ale călătoriei noastre, la fel cum o face și Heiligenblut, satul pe care îl întâlnim după doar câțiva kilometri. Arată de parcă ar fi imaginea unei ilustrate, la fel de impresionant ca frumusețea bisericii în spatele căreia, la capătul văii, se înalță semețul munte.
Suntem în plină vară, la 1300 de metri deasupra nivelului mării, iar căldura toridă de-acasă este o amintire care devine plăcută pe la miezul nopții, când temperatura coboară până la 5 grade, iar noi ne refugiem în sacii de dormit. Înviorați de răcoarea dimineții însorite – motocicleta chiar mai mult decât noi –, suntem gata să pornim la drum. De îndată ce ieșim din oraș, începem să urcăm și imediat ajungem la punctul de taxare de la intrare, pe unde trec peste 900.000 de vizitatori în fiecare an, venind din toată lumea pentru a se bucura de cei 48 km ai Grossglockner Hochalpenstrasse, care, din 1935, cu cele 36 de viraje în ac de păr traversează lanțul alpin Hohe Tauern.
Și dintre acești vizitatori, mulți sunt motocicliști. Punctul de taxare se află la puțin peste 5 km de centrul orașului, iar odată ce începi să urci apare panorama crestelor înzăpezite ale unuia dintre cei mai frumoși munți de „trei mii“ din Austria. Drumul este perfect, dar nu apetitul pentru viteză sau viraje aduce aici atâția motocicliști, care, de parcă ar vrea să-și prelungească plăcerea, ca și noi, urcă în „modul relaxat“.
După nici 15 km – suntem la 1848 de metri altitudine –, facem la stânga pentru a ajunge în punctul-cheie al călătoriei. Este „Kaiser-Franz-Josefs-Höhe“, un loc din care poți admira în toată splendoarea lui cel mai mare ghețar din estul Alpilor, Pasterze, a cărui lungime ajunge la 8 km. În fața ochilor ne apare un spectacol în care Grossglockner, cu cei 3798 de metri ai săi, este cel mai important dintre protagoniști. În dreapta sa se află Johannisberg (3453), iar după el, în sensul acelor de ceasornic, Fuscherkarkopf (3332), apoi Sonnenwelleck (3261). Ne aflăm la 2370 de metri, iar aici, în 1856, a sosit împăratul Franz Joseph, după care a fost numit acest loc.
Plăcere infinită
Ne întoarcem, pentru că suntem abia la începutul spectacolului care continuă de-a lungul unui drum care trece pe lângă poieni de un verde intens pătat de albul zăpezii încă pure, merge pe lângă lacuri cristaline și traversează numeroase ape curgătoare, râurile părând niște cascade nesfârșite care curg la vale. Viraj după viraj, șoseaua urcă până la 2500 de metri, iar aici, după puțin sub 30 km, se află Fuscher Törl, unde te poți bucura de priveliștea incredibilă a întregului lanț muntos. Puțin mai departe se află vârful Edelweissspitze, de 2571 de metri, cel mai înalt punct al Hochalpenstrasse. Nu că la coborâre ar lipsi curbe care să te entuziasmeze sau locuri de belvedere în care nu poți să nu te oprești, dar, să recunoaștem, cea mai mare parte a drumului s-a terminat și e plăcut să cobori până la punctul de taxare din Fusch, unde simți că aerul cald începe să te învăluie. Din Heiligenblut până aici, am parcurs aproximativ 80 km.
Pe tărâmul schiului
Râul Salzach este la mică distanță, iar după ce îl traversăm, ne îndreptăm rapid spre Zell am See, unul dintre cele mai cunoscute centre turistice din zona Salzburg, pentru că este o stațiune balneară în sezonul estival, datorită apelor lacului, și un important loc de schiat iarna. După câțiva kilometri pe 311 până la Saalfelden, cotim și intrăm în mediul rural austriac, mergând spre Sankt Johann, în Tirol. Nu departe se află Kitzbüheler Horn. Este adevărat că aceste locuri sunt renumite pentru Streif, pârtia pârtiilor, centrul sacru al schiului mondial, dar e adevărat și că drumul panoramic care ne duce cale de puțin peste 7 km până la poalele Kitzbüheler Horn este pentru noi chiar mai fascinant. Un mic drum care, cu viraje în ac de păr, urcă până în vârf, trecând pe lângă ferme izolate, și duce până la cabana unde te poți bucura de priveliștea splendidă a Alpilor Kitzbühel.
Ne continuăm călătoria de-a lungul șoselei 170, traversăm râul Inn și îi urmăm cursul până în frumosul sat Kramsach, apoi, pe firul râului Ziller, ajungem la Zell. Cele șase viraje în ac de păr care ne duc la înălțime anticipează farmecul șoselei 165, un drum străvechi, care unește văile Zillertal și Salzach, trecând prin Gerlospass, aflat la 1531 de metri, străbătut de călători și comercianți, dar și, între secolele al VI-lea și al XVIII-lea, de aventurieri atrași aici de mirajul aurului. Iar prezența vechii mine Hainzenberg, transformată acum în muzeu, este o mărturie în acest sens.
Nu avem timp să ne lăsăm vrăjiți de lacul Durlaßboden, ci ne grăbim să ajungem la romanticul Gerlos Alpenstrasse, drumul alpin care, cu virajele sale elegante cale de 12 km, leagă Krimml de pasul Pinzgauer Höhe. O șosea similară cu cea de pe Grossglockner, care, urcând cu agilitate muntele, ne duce aproape prea brusc la spectacolul Krimmler Wasserfälle, unde un torent glaciar cu o lungime de 380 de metri și trei praguri formează cea mai înaltă cascadă din Austria.
Nu este ușor să părăsim această splendoare, dar ne reluăm călătoria urmărind cursul Salzach-ului până la Mittersill, de unde ne mai despart 70 km de Lienz. Acest drum cu origini îndepărtate și-a găsit forma actuală abia la sfârșitul anilor 1960, odată cu construcția Felbertauerntunnel (a cărui traversare se plătește), care, străbătând muntele cale de peste 5 km, ne duce din zona Salzburgului înapoi în Tirol.
Castelul Bruck, care domină de la înălțime râul și drumul, anunță sosirea în frumosul oraș Lienz, ce închide un cerc de 500 km, dar nu o călătorie lipsită de frumusețe în continuare. Urmează ruinele așezării romane Aguntum, la marginea orașului, la care încă se fac săpături arheologice. Apoi curbele și virajele în ac de păr din Nassfeldpass, în timp ce ne continuăm drumul spre Italia de-a lungul râurilor Drava și Gail. Iar în final, admirăm albastrul lacului Pramollo, în vârful trecătoarei, la o azvârlitură de băț de graniță.
Grossglockner Hochalpenstrasse
Grossglocknerstrasse s-a născut ca proiect modern atât pentru a da o identitate unei națiuni născute din dezintegrarea Imperiului Habsburgic, în urma Primului Război Mondial, cât și pentru a sprijini dezvoltare turismului și a oferi locuri de muncă cu ocazia realizării sale, aproape 4000 de oameni fiind implicați. Prima lovitură de târnăcop a fost dată la 30 august 1930, iar după depășirea numeroaselor dificultăți, panglica inaugurării sale a fost tăiată 5 ani mai târziu, la 3 august 1935. Grossglockner Hochalpenstrasse leagă Heiligenblut, în Carintia, de Fusch-Ferleiten, în Salzburg. Șoseaua de 48 km are 36 de viraje în ac de păr, dispune de infrastructuri pentru servicii, din el se desprind trasee montane, are acum în jur de 900.000 de vizitatori pe an și garantează o experiență unică în inima Alpilor. Epicentrul călătoriei este, fără îndoială, „Kaiser-Franz- Josefs-Höhe“, locul de belvedere pe care împăratul habsburg și soția sa, Sissi, l-au vizitat în 1856 și unde astăzi se află Centrul pentru vizitatori și o parcare etajată. Bilet zilnic: 28 euro (după ora 18.00, redus la 21,50)
Gerlos Alpenstrasse
Șoseaua alpină Gerlos este situată în Parcul Național Hohe Tauern și a fost construită (ca și în cazul șoselei Grossglockner) pentru a contribui al dezvoltarea turismului montan, de proiectarea sa ocupându-se tot inginerul Franz Wallack. Are o lungime de 12 km și face legătura între pasul Gerlos și cascada Krimml. Drumul dintre satul Krimml și așa-numitul Pinzgauer Höhe a fost construit între anii 1960 și 1962 și a fost dată integral în folosință în 1964. Un bilet pentru o zi costă 7 euro.
Cascada Krimml
Parcul Național Hohe Tauern nu e doar cea mai mare zonă protejată din Alpi, ci și cel mai mare parc național din toată Europa Centrală. Una dintre numeroasele frumuseți naturale ale parcului este și spectacolul natural unic oferit de cascada Krimml, care provine din Krimmler Ache, un pârâu născut dintr-un ghețar, care, înainte de a cădea peste trei praguri abrupte, curge domol cale de aproximativ 20 km pe o pășune alpină plată. Cu o cădere de 380 de metri, WasserWelten Krimml este a cincea cea mai înaltă cascadă din lume. Accesul la cascadă, permis doar de la jumătatea lunii aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, costă 4 euro, iar două din șase locuri de parcare sunt rezervate motocicletelor.
Comentați?