Yamaha Tracer 900 GT – Touring Supermoto

Adrian Cobzasu7 octombrie 20205 min.167

Tracer 900 captivează prin polivalență și medie orară ridicată la drum lung. Dincolo de dotările suplimentare cu care ne putem obișnui ușor, varianta GT promite o ținută mai bună de drum.

Foto: Bogdan Paraschiv

Grăitoare pentru experiența cu o nouă motocicletă sunt primele minute de condus. Înainte să ai timp să te obișnuiești cu ea, ai ocazia să o percepi exact așa cum este. Pe măsură ce aduni zeci de kilometri, vei începe tot mai mult să aplici ceea ce știi tu deja, iar astfel limitările sau punctele la care excelezi se transferă cumva motocicletei. Dacă preferi virajele la stânga, nu le vei îndrăgi brusc pe cele la dreapta doar pentru ca vei conduce un model nou. Abia după câteva ore în șa începi să descoperi din nou motocicleta, treptat. De la început, Yamaha Tracer 900 GT mi-a lăsat puternica impresie că sunt în șaua unui supermoto comod, cu parbriz.

Te așează într-o poziție de acțiune care îți lasă și o invitație, nu doar o ușă deschisă, la acte reprobabile. Stai ușor aplecat către față, în ghidonul lat și înalt e foarte ușor de împins, așa că orice impuls pe care îl dai are un efect imediat. Manevrabilitatea excelentă îți va da senzația că lucrurile se derulează mai încet decât normal. Asta până treci de jumătatea turometrului. Încurajează orice manevră și motorul înclinat care menține centrul de greutate jos. Rezultatul în ansamblu: uiți că are 227 kg (la plin, cu tot cu aceste genți solide).

Perfect echilibrat este și TCS-ul, care, de cele mai multe ori, intervine doar cu un avertisment vizual pe bord. L-am simțit spunând stop doar pe ploaie, atunci când la viteze mici chiar l-am provocat. În restul timpului sau pe suprafețe bune trebuie să greșești serios ca să își intre în rol. Desigur, și am spus-o de atâtea ori, este un fel de plasă de siguranță pe orice drum necunoscut și pentru atunci când apar surprize neplăcute.

Yamaha Tracer 900 GT cu furcă upside down înseamnă SP?

Am plecat la drum să aflăm fix răspunsul la această întrebare. Este un pas în acea direcție, însă răspunsul este nu. Ne așteptam la o ținută de drum mai bună decât a Tracer-ului standard și fix asta am găsit. Furca oferă prestații mai bune la intrarea în viraj și transmite destule informații, iar susținerea pe perioada de frânare o trimite în teritoriul sportivelor. Aici situația impune o mențiune: dacă te apuci și crești ritmul, când stai pe vârfuri vei da cu călcâiul în scărițele pasagerului. Evident că te vei învăța să-ți rotești un pic piciorul astfel încât să nu mai atingi. Cu gențile laterale montate, îți dai seama rapid că scărițele sunt astfel poziționate și din rațiuni de spațiu.

Revenind la furcă și suspensie în general, în această configurație s-a întâmplat mai rar să ating cu palpatoarele în virajele luate cu aplomb. Țin minte că mă obișnuisem cu sunetul acestora atingând asfaltul la Tracer 900 standard. Despre suspensie trebuie spus că monoamortizorul revizuit are și o telecomandă manuală pentru reglarea preîncărcării.

Mai mult sport decât touring

Trei cilindri perfect echilibrați și dornici de turații înalte îți vor ascunde uneori viteza reală cu care te deplasezi pe acest Yamaha Tracer 900 GT, din simplul motiv că totul se întâmplă fără pic de efort. CP3 este mai rotund în prima jumătate a turometrului decât exemplare cu un cilindru în plus, iar linia curbei de cuplu pare desenată cu rigla. Foarte greu te va surprinde. Nu se poate spune la fel despre accelerație. În modul A, sport cum ar veni, reacționează On/Off de multe ori fără motiv real și e dificil să dozezi fin puterea. B este pentru un plus de precauție dar, motorul pare anesteziat. Varianta câștigătoare, cea mai cursivă în prestații, mi s-a părut a fi cea Standard, de mijloc.

Încălzește bine motorul cu oricare din modurile accelerației și te va anunța cu mici pocnituri în evacuare că e gata de scandal. Ce ritm alegi de aici încolo ține de tine. Capacitatea suspensiei de a filtra denivelări face ca motocicleta să fie foarte rapidă în condiții normale, pe stradă, iar dacă faci o vizită la service și o reglezi, va presta bine și la un track day prietenesc. La regimuri înalte dispare zumzetul jucăuș al motorului și apare acel vuiet metalic care aduce cu el performanța.

În lung și-n lat

Sute de kilometri parcurși pe zi fără să simți oboseala drumului, indiferent că străbați sau nu orașe. Ambreiajul e atât de ușor de operat că pare de jucărie, motorul pleacă ideal de jos și nici nu se încălzește la fel de mult ca un 4 în linie, iar parbrizul e un compromis care te ventilează în oraș și te adăpostește parțial în afara lui. Înălțimea lui poate fi reglată cu o singură mână, deci inclusiv în mers, dar l-am preferat în poziția joasă, pentru că ridicat creează ceva turbulențe la nivelul căștii. Depinde de preferințele și înălțimea pilotului (ajută dacă ești un pic mai scund). Dacă tot am început să mă plâng, aș zice și de șaua standard un pic cam fermă pentru touring; există opțiunea uneia mai confortabile.

La regimuri înalte de turații dispare zumzetul jucăuș al motorului și apare acel vuiet metalic care aduce cu el performanța.

GT, în plus față de Tracer standard, are dotări precum cruise control, quick shifter, bord TFT, gențile laterale solide și suspensia de care tot vorbim. Acel cruise control e bun și la trecerea prin localități, ajutându-te să păstrezi viteza legală. Un aspect negativ ce se menține la ambele variante: din jurul a 100 km/h și mai sus, avantrenul devine tot mai ușor. Nu e o senzație de instabilitate, dar nici nu poate fi ignorată.

Tracer 900 GT captivează prin ușurința în exploatare. Motorul trage liniar, ciclistica e de bicicletă, centrul de greutate jos o face să pară mai ușoară decât este, iar în combinația corectă de culori arată și bine. Este o motocicletă sport touring, cu accent pe sport, care nu se ia în piept cu modelele maxi ale genului. Tocmai din acest motiv oferă ceva diferit.