Yamaha MT-09 – Fun machine

Adrian Cobzasu18 iulie 20193 min.84

Yamaha MT-09 este un fel de R1 pentru stradă care te va ispiti la fiecare pas. Cadrul și motorul îți vor susține orice pornire teribilistă. Dar te va liniști avantrenul moale. Partea interesantă a economiei făcute de constructor e că suspensia a transformat acest naked precis într-un foarte bun all rounder.

Foto: Bogdan Paraschiv

Motorul CP-3 reușește la turații mici să fie la fel de rotund ca un copil care a fost răsfățat doar cu junk food. Fiind ușor de controlat la viteze mici, este simplu de condus în oraș. Așadar nu trebuie să te intimideze cilindreea relativ mare. Ambreiajul cu alunecare limitată înseamnă și un levier ușor.

Turează-l și se va simți ca peștele în apă. Turează-l brusc și va încearca să te ridice pe o roată, pentru că TCS-ul știe când motocicleta e dreaptă și îl va lăsa. În modul mai puțin invaziv îți vei aduce aminte că există controlul tracțiunii doar atunci când aderenața scade, și motorul pare că se bâlbâie. Are două nivele plus OFF.

Bord simplu și la obiect, pus șui pentru impresie artistică. TFT-ul este lizibil și pe soare puternic.

Suficient pentru stradă

115 cai putere nu impresionează prin simplele cifre. Dar pune-i la treabă și vei descoperi că sunt foarte puține locuri publice în care îi vei putea folosi pe toți. Și pentru scurt timp. Are un quickshifter pe care ajungi să-l folosești cum trebuie după ce te obișnuiești cu motorul. Dar evident că funcționează mai bine după ce treci de jumatea turometrului.

Accelerația are acel răspuns smucit în zona de ON/OFF, iar în modul sport mimează cai și cuplu în plus în acei primi milimetri de rotație. Este destul de enervant când mergi cu pasager dar, fanii vor spune că e o trăsătură de caracter. Modul standard e cel mai bun compromis.

Finisări tipice Yamaha – o delectare devenită obișnuință

Disclaimer pentru suspensia față: în apărarea ei, și eu eram trecut bine de 100 kg la momentul testului. Dar chiar și luând asta în calcul tot mi s-a părut un pic moale. Am abuzat puțin frânele, pentru scopuri științifice evident, și le-am găsit excelente pentru stradă. În timpul ăsta n-am ajuns niciodată cu furca la capăt.

Este complet reglabilă și o vizită la service ar putea îmbunătăți lucrurile. Mai mult, arcurile furcii pot fi schimbate cu unele produse de Ohlins (costă aproximativ 150 euro). Pentru cei care vor să privească în ochi întunericul, cum probabil ar suna o reclamă a japonezilor, varianta SP a lui Yamaha MT-09 este răspunsul. La câte rezerve de înclinare are, merită din plin să plătești diferența de 1200 euro (și) pentru o suspensie mai performantă. Ah! și să-i schimbi cât mai rapid pneurile standard.

Poziția este destul de comodă, iar șaua doar fermă, nu inconfortabilă. Scărițele sunt destul de sus și senzația generală e de supersport pentru partea inferioară. Ghidonul lat este îndreptat spre înapoi, ușor supermoto. Poți face liniștit sute de kilometri pe zi, doar să te oprești din când în când să-ți întinzi picioarele. Ești cât de cât protejat de vânt în zona genunchilor, iar mai sus te mulțumești că motocicleta rămâne stabilă la viteze de autostradă. Există opțional niște parbrize.

Este atât de natural să ataci fiecare curbă, să frânezi până pleacă spatele înainte de viraj, să-l turezi până începe să cânte și să protesteze spatele. Să te arunci de pe o parte pe alta, dându-te jos de pe acea șa îngustă. Despre dans e vorba aici, chiar dacă ritmul se ține în patru timpi, nu opt.

Yamaha MT-09 este genul de motocicletă care se pliază pe caracterul celui care o conduce. Oferă un motor deosebit de flexibil și docil pentru cei cu mai puțină experiență, însă dornic de turații și cu o livrare a puterii ce le va potoli setea de senzații și celor care obișnuiesc să-și ascundă numerele de înmatriculare.