Suzuki a patentat un sistem de distribuție variabilă pentru un motor bazat pe cel al lui Hayabusa. Pentru moment, sunt doar imagini publicate pe un site unde sunt înregistrate patente internaționale, însă aceasta arată o direcție de viitor pentru modelul iconic de la Suzuki.
Implementarea unui sistem de distribuție variabilă, adică VVT, le va permite celor de la Suzuki să stoarcă mai multă putere din agregatul cu patru cilindri în linie. Mai mult decât atât, niponii vor putea să prevină situații precum cea întâmpinată în 2018, când au trebuit să oprească vânzările acestui model până la dezvoltarea unei variante Euro 5.
Utilizând distribuție variablă, Suzuki va putea să păstreze actualul motor de Hayabusa, ajunsă la cea de-a treia generație, probbil tot în configurație aspirată, dar fără grija unei pierderi de putere pe fondul restricțiilor date de normele de poluare. Din moment ce discutăm despre un patent înscris pentru un motor bazat pe cel al Hayabusei, probabil că acesta va fi introdus ulterior în gamă, sub forma unei actualizări tehnice sau al unui facelift.
Actuala generație de Hayabusa a fost prezentată în 2021 și vânzările sale sunt în plină derulare acum, deci modelul cu motorizarea actualizată ar putea fi așteptat în 2025 sau chiar mai târziu, în funcție de schimbările de legislație și preferințele consumatorilor. Suzuki ar putea să îl introducă în gamă mai devreme decât va fi necesar legal, deoarece sistemul de distribuție variabilă poate să aducă îmbunătățiri și la nivel de performanță și eficiență.
Soluția tehnică prezentată de Suzuki în patent implică reglajul avansului axei cu came care angrenează supapele de admisie, ceea ce reprezintă o formă cât se poate de convențională de distribuție variabilă. Acționarea este hidraulică și se face la nivelul pinionului defazor al axei cu came.
În funcție de presiunea uleiului, defazorul axei cu came își chimbă poziția în rapot cu pinionul axului și permite o schimbare de câteva grade atunci când presiunea atinge un anumit nivel. Sistemul prezintă și un solenoid care controlează o supapă dedicată pentru a restricționa, la nevoie, trecerea uleiului prin respectivul pasaj.
Asemenea sisteme există în lumea auto de mai bine de 30 de ani, iar lumea moto a început să le primească pe modele ale producătorilor rivali, cum ar fi VTEC-ul de la Honda, DVT-ul de la Ducati, dar și sisteme comparabile de la Kawasaki și BMW.
Folosind aceste tehnologii, cei de la Suzuki pot îmbunătăți răspunsul la accelerație la turații joase, reduce cantitatea de carburant necesară operării la acele turații și asigura o funcționare mai eficientă.
Deoarece astfel de sisteme există în domeniul auto de mai bine de 30 de ani, fiabilitatea și performanța lor sunt deja o certitudine. Tot ce trebuie să facă proprietarul motocicletei este să se asigure să schimbe uleiul la intervalul recomandat de producător, din moment ce sistemul funcționează cu presiune hidraulică și este depedent de calitatea uleiului în funcționarea optimă. Având în vedere că discutăm despre un vârf de gamă aici, nu credem că este o problemă această cerință legată de întreținere, fiind doar o simplă formalitate.
Comentați?