Home Ride test Yamaha MT-10 SP – Sensei
Ride test

Yamaha MT-10 SP – Sensei

2


Exagerat de eficientă în orice condiții, Yamaha MT-10 SP este dispusă permanent să-ți ghideze dorințele întunecate legate de viteză.

Latura întunecată a Japoniei. Recunosc că doar la asta îmi stătea mintea cu câteva zile înainte de test. Yamaha MT-10 SP este primul reprezentant al gamei Hyper Naked cu care am avut contact și mă așteptam să fie un fel de sabie mitică japoneză care îți taie până și gândurile. Aveam să aflu că lucrurile sunt un pic diferite. Am plecat la drum folosind mai întâi răspunsul cel mai timid al accelerației din cele trei disponibile. Setarea de ploaie cum ar veni. Așa, doar să fiu precaut cu o motocicletă nouă pe care nu o cunosc câtuși de puțin.

Aveam de înfruntat traficul din București, așa că puterea era în plan secund. Era momentul să-și dovedească utilitatea ca mijloc de transport. Cum e agilă și echilibrată, e foarte ușor de manevrat, așa că nu a întârziat să o facă. Unul dintre avantajele tehnologice de care dispune este fix această accelerație gestionată electronic. Știe când te târâi prin trafic și reține unele impulsuri, ajutându-te să păstrezi un mers lin, fără mișcări bruște care te pot dezechilibra. Trage mai mult de ea, totuși, și vei ajunge să privești prin geamul din spate ce au alții prin mașină.

Apoi, detaliul ce diferențiază ucenicul MT-10 de învățătorul SP este suspensia controlată electronic față și spate. Dacă în general în timpul mersului ai parte de o călătorie fermă, la frânările executate la viteză mică se înmoaie și te ajută să oprești atât confortabil cât și în siguranță.

 

 

 

 

 

 

După lăsatul Întunericului

Cu străzi libere și mai mult spațiu de manevră, am început să descopăr treptat caracterul acestui MT-10 SP. Am început să pun la treabă motorul CP4. Este derivat din agregatul ce echipa la momentul lansării modelul Yamaha R1 dar, adaptat pentru performanțe la turații joase și medii.

A fost modificat în mici detalii și a primit admisie, eșapament și sistem de alimentare speciale, pe lângă unele interne schimbate. Definitorii pentru unitatea Cross Plane este ordinea neuniformă de aprindere a cilindrilior la 270°-180°-90°-180°, răspunzătoare pentru semnătura acustică atât de bine cunoscută și cuplul livrat foarte liniar.

Alături de cadrul Deltabox din aluminiu și ampatamentul de 1.400 mm, formează un pachet foarte agil care te provoacă. Și te atrage către partea jucăușă, în care vrei să ocolești jaloane imaginare. Sau întunecată, cum spun ei, dacă privești și viteza la care se întâmplă toate astea.

Probabil vă gândiți la același cuvânt ca mine: Akrapovic. Dar sunetul standard al lui Yamaha MT-10 SP e chiar plăcut.

 

Puterea corupe

Imoralul se poate transforma în ilegal la un strănut care te face să roteșți accelerația involuntar. 200 CP a devenit deja un prag pe care orice constructor trebuie să îl atingă dacă vrea să joace în liga mare super bike. Dar în viața reală, se pare că aceată putere de 160,4 CP este exact ce a recomandat Doctorul. Deși nu este brutală la nivelul la care nu o poți controlea, nu poți ignora faptul că tot ce vrea să facă acest Yamaha MT-10 SP este să-și ridice roata față de la sol. Și să te propulseze câteve zeci de metri la fiecare accelerație hotărâtă.

Iar în setările libertine ale TCS-ului (controlul tracțiunii, cu 3 nivele prestabilite), vă puteți întâlni la jumătate, undeva între plăcere și pericol. Tu ai un instinct de conservare care te liniștește când pare că ai avea un ghidon cu servodirecție, iar ea are senzori care monitorizează impulsurile tale și va încerca să te păstreze în șa. Oricât de liber ar fi traficul, este greu de înțeles și exploatat potențialul lui MT-10 SP în oraș.

La drum lung felul în care stai devine important. Aparent, totul pare gândit pentru a asigura un confort mai mult decât decent. Ba chiar ai parte și de o mică protecție la vânt de la acele admisii amplasate în lateralele rezervorului. E plăcut că ai o poziție aproape verticală dar, puțin aplecată către înainte. Scărițele sunt așezate destul de jos în comparație cu o motocicletă super sport, iar lucrul ăsta își aduce aportul într-o mare măsură la confortul general.

Totuși, un singur aspect stă în umbră și îi trădează adevăratul caracter. Șaua. Profilată special pentru a te ajuta să cobori ușor și să te muți dintr-o parte în alta, aceasta îți schimbă percepția întregii motociclete. Fiind și foarte ușor să te împingi în scărițe, vei alerga viraj după viraj în căutarea apexului, într-un ritm tot mai crescut. Încearcă totuși să nu privești, la fel ca mine, atât de mult afișajul tabloului de bord.

Frâna funcționează cu o ușurință remarcabilă, fiind suficiente două degete pentru a încetini brusc de la viteze indecente. Deși eu văd asta ca un avantaj, reversul medaliei este că nu oferă un feedback chirurgical, iar mulți o pot vedea ca pe un minus.

În aceste perioade devin importante setările suspensiei. Diferența dintre modurile A1 și A2 este ca cea de la reglajele pentru circuit la cele ferme de stradă. Și o poți schimba în mers. Dacă ești curios și vrei să experimentezi, te poți juca în meniu. Pentru că încă am câteva kilograme bune în plus, am ales imediat ceva mai multă comprimare, și s-a simțit repede îmbunătățirea. Singurul lucru care îți rămâne de făcut între viraje este să te bucuri de schimbările treptelor fără ambreiaj, grație quick shifter-ului, și de duduitul motorului ce aduce a MotoGP.

Beneficiind de o pleiadă de ajutoare electronice, motocicleta te ghidează la fiecare pas, ajutându-te în permanență, dar lăsându-ți impresia că tu ești cel care pilotează. Nu este departe de adevăr. Dacă ai deprins obiceiurile de bază ale condusului, capeți o încredere sporită și te poți bucura mai mult și mai în siguranță de performanțele ei. Când conduci te simți ca la niște cursuri de avansați într-ale motociclismului, având în persoana acestui Yamaha MT 10-SP un învățător care e permanent gata să te ajute în vreo situație delicată. Sau complice când te lași copleșit de Viteza Întunericului.

Înainte să o conduci, Yamaha MT-10 are un aspect pe care fie îl placi, fie nu.

Date tehnice Yamaha MT-10 SP :

Motor

4 cilindri în linie, 998 cmc, 4 supape pe cilindru, arbore cotit cu manetoane decalate la 90°, alezaj x cursă 79,0 x 50,9 mm, raport compresie 12:1, sistem de ungere carter umed

Transmisie

Ambreiaj umed, multidisc, cutie de viteze cu 6 trepte, angrenaj constant, transmisie finală pe lanț

Sisteme electronice

TCS – controlul tracțiunii (3 niveluri), quickshifter, accelerație gestionată electronic YCC-T, suspensie controlată electronic

Ciclistică

Cadru Deltabox din aluminiu, unghi furcă 24°, furci telescopice de 43 mm, cursă suspensie față 120 mm, traseu 102 mm, cursă suspensie spate 120 mm, basculă

Frâne

Față – două discuri de 320 mm, etrier cu 4 pistonașe, spate – monodisc 220 mm, ABS

Pneuri

Față 120/70 ZR17 M/C (58W), spate 190/55 ZR17 M/C (75W)

Dimensiuni

Lungime 2.095 mm, lățime 800 mm, înălțime 1.110 mm, înălțime șa 825 mm, ampatament 1.400 mm, rezervor de 22 litri, greutate la plin 210 kg

Performanțe declarate

Putere 118,0 kW (160,4 CP) la 11.500 rpm, cuplu 111,0 Nm (11,3 km-m) la 9.000 rpm

Comentați?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Motociclete electriceMotocicliști începătoriNoutati motoRide test

Niu NQi GTS- Tesla scuterelor?

Timp de o săptămână mi-am lăsat termica printre electricele din showroomul Niu...

Motocicliști începătoriNoutati motoRide test

Mitt 125 GP2, sportivitate cu o inimă mică

Mitt vrea să cucerească inimile tinerilor de 16 ani cu o sportivă...

Noutati motoPrezentareRide test

Yamaha XSR 125- Micul heritage

Echipată cu cea mai mică cilindree din gama Yamaha, XSR 125 aduce ...

Noutati motoPrezentareRide test

Sym ADX 125: cu scuterul pe coclauri?

„SUV-ul” de la Sym luptă pentru coroana scuterelor ADV din gama de...