Conduc un Harley-Davidson Street Rod. E suspect de manevrabil. Poartă un aspect contemporan și este pus în mișcare de un motor care într-adevăr se turează. Când ajung să mă gândesc și la prețul de 8.499 euro cu TVA (la momentul testului, mai 2018), trebuie să mă întreb dacă nu cumva am vedenii?
Foto: Bogdan Paraschiv
Lumea întoarce capul după acest Street Rod. E primul indicator că nu doar eu îl găsesc a fi un model interesant. Și n-or fi toți motocicliști care merg pe jos! Pare foarte departe de genul de Harley pe care oamenii și l-ar tatua vreodată dar, are un farmec aparte.
Negru ca noaptea, cu arcurile spate vopsite portocaliu și acel parbriz neo retro, e clar că a fost proiectat cu gândul la generațiile mai tinere. Un mix de cafe racer și flat tracker e exact ce trebuie pentru a trezi interesul milenialilor, indiferent că e vorba de o pasiune veche pentru două roți sau una recent descoperită.
Nu e un mister că marea majoritate a clienților Harley Davidson îmbătrânesc și nu-și mai schimbă motocicletele la fel de des. Este un aspect care se resimte în vânzări. Nu este singurul gigant care a trebuit să caute soluții pentru a face față schimbărilor aduse de preferințele clienților tineri. Exact același lucru s-a întâmplat și în cazul Mercedes-Benz, care a început de câțiva ani să-și revizuiască întreaga abordare a vehiculelor sale.
Așadar, se încearcă atingerea unei categorii de clienți care au o afinitate pentru Harley-Davidson dar, nu au găsit încă modelul exact care să le acopere necesitățile. Sau, poate chiar se crează o categorie nouă. Cine ar putea rezista unei idei atât de puternice cum e cea de libertate într-o lume tot mai digitală?
Accent american
Harley-Davidson Street Rod este un european născut în America. A deprins obiceiurile altor meleaguri, iar aici mă refer la slăbiciunea motocicliștilor pentru viraje, dar încă vorbește cu accentul acela inconfundabil de V-Twin și poartă trăsăturile de familie ale celor dinaintea sa. Îți sar imediat în ochi traseul evacuării și poziționarea filtrului de aer cu al său înveliș cumva sportiv. Iar greutatea vizuală concentrată în zona frontală îl face să pară că se va lua piept în piept cu oricine s-ar gândi să-l provoace. Jantele de 17 inci cu nervuri care pleacă în lateral la fiecare spiță și șaua înălțată la 757 mm de sol îi insuflă poziția atletică cu care ne-au obișnuit naked-urile clasice. Plusul de sportivitate față de familia Street, din care face parte, e subliniat și de prezența unei furci upside down, așezată la un unghi de 27° în loc de 32° (pentru o ciclistică mai bună). În spate se disting stopul și semnalizatoarele LED, puse acolo pentru o notă modernă.
Deși preferatul meu rămâne acest negru, celelalte culori arată mult mai abordabile sau tinerești, cum vreți să le numiți.
Loc de joacă
E o motocicletă relativ ușoară, cu niște minusuri minore. Mi-a fost mai greu la început să trec cutia în neutru dar, după ce te obișnuiești începi să o faci natural. În rest, este incredibil, și nu simt că exagerez, prin ce locuri îl poți strecura. Evident, te va ține pe loc ghidonul lat când vrei să croșetezi coloanele de mașini aflate în interminabilele cozi. O soluție rapidă e să orientezi oglinzile către sol, pentru că înălțimea lor din fabrică coincide de multe ori cu cea a oglinzilor de mașină. Altfel, în spații înguste virează tot pe acolo cu un naked japonez. Mă jucam cu el la ședința foto întorcându-l pe toate părțile, în ciuda căldurii de afară și indicațiilor fotografului.
Geometria și fermitatea suspensiei, amortizoarele spate au și compensatoare, și creșterea unghiului maxim de înclinare, de la 28,5° la 37,3° pentru stânga și 40,2° pentru dreapta, au adus un semnificativ aport la capitolul agilitate. Suficient de mult cât să te bucure, dar fără a exagera și a rămâne un Harley. Da, pot spune că locul lui de joacă este și în oraș.
Motorul trage atât de frumos la turații mici că nici nu te îndeamnă să-l turezi. E suficient să-l duci peste relanti și poți schimba treapta, atât de rotund funcționează, cu singura condiție să accelerezi liniar. Până aici, totul e familiar. A fost conceput să livreze performanță la turații medii, având cuplul maxim la 4.000 rpm. Dar te va lăsa să te bucuri de forță când vrei să-i dai cărbuni, puterea maximă fiind atinsă abia la 8.250 rpm. Această elasticitate îți permite să profiți de anumite situații și spații libere din trafic, pentru că pur și simplu accelerezi, nu mai stai să pierzi timpul cu schimbatul treptelor.
Pentru amatorii de tehnică, aflați că volumul admisiei este mai mare, clapetele de accelerație de 42 mm sunt noi, la fel și chiulasa cu patru supape pe cilindru, iar pentru asigurarea fluxului de aer și diametrul evacuării a fost modificat. Harley-davidon Street Rod produce un sunet frumos, un anume duduit precis, cu predilecție atunci când accelerezi mai hotărât. Iar un aspect pe care personal îl apreciez în mod deosebit este nivelul foarte redus al vibrațiilor resimțite dinspre motor.
Călătorului îi șade bine
Cu drumul. Nu este vorba chiar de acele dungi nesfârșite de asfalt pe care le vedem prin filme, ci despre călătoriile mai lungi. Surprinzător, micuțul parbriz pe care îl credeam doar o chichiță de design reușește să arunce aerul destul de sus, undeva la nivelul pieptului (eu am 1,80 m înălțime), ceea ce sporește mult confortul până la 90-100 km/h. După, nimeni nu se așteaptă la mai mult. Poziția e comodă chiar dacă ești puțin aplecat pentru că mâinile stau la o înălțime oarecum firească. În sfârșit, ideea de bază e că trebuie să pui pe traseu niște secțiuni virajate.
Setările de ansamblu ale motocicletei te vor ajuta să te bucuri de serpentine, iar motorul și cutia de porțiunile drepte dintre ele. Să fim înțeleși, nu este o sportivă, frânele și masa fiind primele care impun limite, apoi motorul cu ritmul lui bine definit. Harley-Davidson Street Rod este capabilă de un galop suficient cât să-ți pună un zâmbet sub cască, dar nu atât de rapid să te facă să uiți prin ce locuri ai trecut.
Poate că vizează categoriile menționate la început sau începătorii. Dar trebuie să luăm în calcul și persoanele mai mici de statură și damele. Eu, la peste 100 kg, mă simt confortabil și cu un Fat Bob. Totuși, persoanele cu greutatea recomandată de medic s-ar putea să găsească delicate manevrele făcute la viteze mici cu alte modele mai grele și să aibă o experiență generală care lasă de dorit.
Fix aici intervin punctele lui forte. Mi-a plăcut acest Harley-Davidson Street Rod, pus pe șotii în special pentru cum se conduce, apoi pentru poziția de forță în care te obligă să-l conduci; un fel de regulă nescrisă de conduită pentru proaspeții proprietari. Cu motorul care se turează și agilitatea, scoate la iveală acel năzdrăvan ascuns în fiecare dintre noi. Sau rebel, dacă vreți.
Ne-au plăcut: agilitatea, motorul elastic, poziția pilotului
Nu ne-au plăcut: ghidonul lat pentru folosirea urbană, șaua standard fermă
Date tehnice Harley-Davidson Street Rod
Motor: 2 cilindri dipuși în V la 60°, OHC cu 4 supape pe cilindru, alezaj x cursă 86,3×66 mm, compresie 12:1
Transmisie: ambreiaj umed, cutie cu 6 trepte, angrenaj constant, transmisie finală pe curea
Ciclistică: unghi furcă 27°, furcă față upside down de 43 mm, basculă cu amortizor și compensator pe fiecare parte, având cursa de 117 mm, unghi de înclinare stânga 40,2° și dreapta 37,3°, ampatament 1508 mm
Frâne: discuri față de 300 mm, disc spate cu două pistonașe, ABS
Pneuri: față 120/70 R17V, spate 160/60 R17V
Dimensiuni: Lungime 2.130, înălțime șa 765 mm, capacitate rezervor 13,2l, greutate 229 kg
Performanțe: 64 Nm la 4.000 rpm
Comentați?