Test Harley-Davidson FXDR 114

Adrian Cobzasu16 ianuarie 20205 min.76

Harley-Davidson FXDR 114 are rezerve de putere care nu par a se termina. Și o libertate de mișcare în care trebuie pur și simplu să ai încredere. Așa poate suna definiția unui power cruiser, nu? Aspectul e bonus.

Foto: Bogdan Paraschiv

De cele mai multe ori am auzit cuvântul efortless atunci când s-a vorbit de Rolls Royce. De aici și încăpățânarea de a nu-l traduce. Nu e vorba de viteză propriu zis, ci de performanța imediată. Acea rezervă de putere care te convinge că de fapt nu te grăbești nicăieri, dar e acolo pentru momentele în care o faci, totuși. Chiar dacă aceasta nu este prima motocicletă cu motor Milwaukee Eight 114 cu care am mers, și voi reveni asupra acestuia mai târziu, nicio altă variantă nu mi-a vorbit atât de direct precum Harley-Davidson FXDR.

Îi privești din lateral silueta lungă și cadrul ce pare a fi doar o vitrină pentru unul dintre cele mai mari motoare Harley-Davidson disponibile. Pentru un moment mi s-a părut o motocicletă numai bună de mers și parcat în fața barului pentru a fi admirată. Dar toată este cumva proptită pe roata spate de 240, cu jantă plină, de parcă ar fi așezată pe un blocstart, gata să dezlănțuie 160 Nm și să onduleze asfaltul la plecare.

Tare ca piatra

De când te urci în șa recunoști imediat semnătura Harley-Davidson: scărițele înaintate și ghidonul lat după care trebuie să te apleci puțin. Motorul pornește în ritmul cunoscut și se oprește poate la 930 rpm. Revine la 840 și pleacă spre o mie, chiar nu știu. Nici nu contează, e un twin de aproape doi litri care pare o felină de pradă ce-ți toarce la ureche. Te bucuri că te place dar, o tragi de coadă doar dacă știi ce faci. Toate acestea le știm cu toții, până la urmă ce e diferit?

Felul în care merge această FXDR. Nu te plimbă de colo, colo, te mișcă pur și simplu. Și totul începe de la cum e construită. Un cadru rigid de oțel fixează motorul cu suporți care-i ascund parțial vibrațiile. Sentimentul pe care îl transmite este unul personal în cazul meu, dar ușor de recunoscut: pare un Mercedes-Benz din anii ‘80 (am avut vreo trei, din generații diferite). Rafinament amestecat cu o robustețe ce-ți spune că poți face înconjurul lumii dacă vrei neapărat. Și nu lipsește agilitatea. Aici furca și bascula de aluminiu ajută la păstrarea unei greutăți reduse, masa totală depășind puțin pragul de 300 kg la plin.

[sliders_pack id=”54230″]

Iute ca săgeata

Un Harley-Davidson cu semighidoane, chiar și supradimensionate – asta spune totul.

Însă trebuie să te obișnuiești mai întâi cu acea roată spate: oferă stabilitate când ești înclinat dar, vei împinge hotărât în ghidon pentru a apleca motocicleta la intrarea în viraje. Înveți pe măsură ce faci kilometri că nici la un stil de condus cu tente sportive nu atingi asfaltul cu scărițele, iar asta îți va da un plus de încredere. Unghiurile de înclinare laterală sunt în jur de 32° cu diferențe infime între stânga și dreapta. Ai grijă de trase și o culci mai târziu decât de obicei, ca apoi să pleci ca din pușcă când se îndreaptă drumul, punând la încercare calitatea asfaltului. Când rezemi genunchiul drept de admisie e ca și cum i-ai face un semn discret că e timpul să fugă.

Pretensionarea spatelui poate fi reglată manual între semafoare, fără să te dai jos de pe motocicletă. Iar diferențele se simt imediat. Între o plimbare comodă și una aproape hardtail sunt doar câteva click-uri. După un timp spatele tău se resimte și din cauza poziției aplecate dar, la cât de mult îi crește agilitatea, cred că vei găsi imediat un compromis. Frânele sunt foarte bune, iar ABS-ul este grijuliu atât cât trebuie, însă au de gestionat o masă considerabilă. Înclinația furcii poate favoriza uneori blocaje timpurii, dar nu inoportune.

Zilnic?

Pentru mine a fost surprinzător. Și am zâmbit tot timpul cât am mers cu ea. Da, evident că nu am condus-o într-o zi de vineri prin București, dar am avut parte de ceva trafic. Bine plantată și cu un unghi mare de bracaj o poți strecura prin mult mai multe locuri decât ai crede la început. Pentru a vira până aproape de capăt trebuie să te apleci destul de mult ca să ajungi bine la ghidon. Lățimea acestuia te va limita uneori dar, poți evita oglinzile mașinilor ocolindu-le pe rând. Motocicleta nu pare că vrea să se culce imediat ce o lași pe o parte. Ai de partea ta și ambreiajul ușor de operat. Va trebui totuși să-ți ferești gamba dreaptă de țevile de evacuare, chiar dacă au protecție.

114-le V-Twin este blând. Împinge civilizat, dar în orice caz cu forță și imediat, în stilul Harley-Davidson. Putere din belșug dar, livrată într-o manieră pe care o poți controla. N-are rost să te lungești cu accelerația. Pentru demaraj e mai bine să folosești vitezele succesiv, în regim de cuplu maxim (declarat la 3.500 rpm) și să te ghidezi după zgomotul de admisie care vine dinspre cutia voluminoasă cu filtru la vedere și ajunge să-l compenseze pe cel de eșapament, mult prea educat.

Poți forța spre un regim mai înalt de rotații, dar livrarea se schimbă și vibrațiile devin mai puternice și se simt în ghidon. La drum lung se poate merge lejer cu 120-130 km/h, după care trebuie să reziști vântului. Desigur, cu masa concentrată atât de jos, nu vei avea probleme cu vânt din lateral decât dacă e atât de puternic să culce pomii.

Există un bord simplu care îți arată informațiile strict necesare, fără alte gadgeturi care să-ți influențeze experiența de condus. Eventualele pauze de pe drum le faci și ca să-i admiri formele. Harley-Davidson FXDR este un power cruiser ce nu are nimic de demonstrat.

Fișă tehnică Harley-Davidson FXDR 114

Motor

2 cilindri în V, 1.868 cmc

alezaj x cursă 102 x 114 mm, răcire cu aer

raport de compresie 10,5:1, distribuție OHV

4 valve pe cilindru, injecție electronică,

ungere cu carter umed,

Transmisie

finală pe lanț, ambreiaj multidisc în baie de ulei, cutie cu 6 rapoarte

CONTROALE GESTIONATE DE PILOT

niciunul

Ciclistică