Harley-Davidson Fat Bob 114

Adrian Cobzasu30 iunie 20185 min.74

Cu norme noi care aduc tot mai multe restricții și cu electricele bătând la ușă, Harley-Davidson Fat Bob este o declarație de forță care pare că mută asfaltul când accelerezi puternic.

Foto: Bogdan Paraschiv

Nici nu știu câți cai are, cei din Milwaukee nu au obiceiul să declare. Poate că aș fi putut afla căutând prin cotloanele internetului, dar pare deplasat să pomenești lucruri de genul ăsta în același paragraf cu numele Harley-Davidson. Cu un motor de aproape doi litri și un ditamai cauciucul față de 150, reperele sunt altele pentru această motocicletă.

Dacă i-am atribui un personaj, probabil că ar fi unul dintre cei mai duri tipi din cartier, îmbrăcat frumos pentru o nuntă. N-are pic de crom pentru că nu crede în pantofi de lac, și nu te gândi să întrebi cum vine asta. Poartă un rezervor cu un număr mai mic pentru ca orice trecător să vadă nestingherit acel monument V-Twin. Milwaukee Eight. Povestea e simplă.

Timp de 115 ani înaintașii lui au scris pagini grele în istoria motociclismului, iar în unele cazuri au căpătat statut de cult. El aici de față este reprezentantul de seamă al celor opt modele Softail complet noi, create pentru a marca această aniversare din anul 2018. Sunt opt modele care combină performanțele dinamice ale familiei Dyna cu aspectul Softail.

Proiectate în cel mai amplu program de dezvoltare din istoria companiei, noile modele au un cadru mai ușor și mai rigid decât predecesoarele lor, construit pentru a exploata cuplul masiv furnizat de motoarele Milwaukee Eight, 107 și 114. Eight pentru că 8 este numărul supapelor acestor noi motoare care, deși au o singură axă cu came în bloc, acționează câte patru supape pe fiecare cilindru. Mai mult cuplu, consum îmbunătățit și arbore de contrabalansare care reduce vibrațiile. În cursa după kilograme a familiei Softail până și bascula e diferită în funcție de dimensinea roții spate a fiecărui model.

Certitudine

Are o inimă ce bate în diminețile târzii între 830 și vreo 910 rpm, așa cu aproximație, în funcție de mărimea cănii în care se toarnă cafeaua fără zahăr. Dacă-l lași pornit mai mult de un minut îți dictează cu o voce de bariton, care urmează acea partitură inconfundabilă Harley, că e cazul să o întinzi la drum. Nu-ți vine să-l contrazici. Te lași încet în șaua foarte bine profilată în partea din spate, strângi puțin ghidonul, începi să prinzi ritmul vibrațiilor, discrete dar sigure, apoi îi dai bătaie. Este bine echilibrată și relativ ușor de manevrat în spații înguste. Unghiul de bracaj ajută mult în aceste cazuri.

Nu m-am obișnuit niciodată să conduc cu picioarele avansate, cu mâinile depărtate pentru a ține un ghidon lat și cu genunchii care nu se sprijină de rezervor în mod natural. Totuși, față de alte modele pe care le-am încercat, la Fat Bob, chiar dacă întâlnim cele enumerate mai sus, nu este nimic exagerat în privința poziției și nu am de ce mă plânge. Se simte cumva ca o motocicletă obișnuită cu particularitatea că degajă acea atitudine badass, cum spun americanii, fără să aibă nevoie de aritficii de design.

Când te pui în mișcare vei afla despre ce e vorba. Are atât de mult cuplu încât la manevrele făcute la viteză mică roata spate capătă o voință proprie. Când întorci îți lasă impresia că ai putea să te învârți pur și simplu cu ajutorul accelerației, ca la motocicletele enduro, pentru că săracul pneu spate nu poate face față în același timp și ție, care zâmbești în cască, și acelui V-Twin.

Vreau să clarific un singur lucru: să nu aveți impresia că este o motocicletă care bate suta în două secunde și ceva, doar să știți că o face cu 9% mai rapid decât Fat Bob 107. Accelerează de parcă nimic nu i-ar putea putea sta în cale, singurul efort depus în toată ecuația asta fiind cel al pneului spate, tocit prematur. Dar totul se învârte în jurul caracterului acestui motor la care singurele cifre ce aparent contează sunt cele ale cuplului. Poate tocmai de aceea, nu te îmbie să-l turezi prea mult.

Grăbește-te încet!

E o plăcere să-l treci rapid prin toate treptele și turațiile. Toarce, cântă, își drege vocea și uneori strigă. Tobele sunt un compromis între plăcerea celui de la ghidon și liniștea vecinilor cu urechi sensibile. Trebuie să fii atent pe unde îți pui picioarele pentru că sunt șanse să lași un strat subțire din ghete pe eșapamentul fierbinte, acesta fiind unul din puținele minusuri ale motocicletei.

Nu vom discuta de protecția la vânt, deși Fat Bob șoptește continuu să îl scoți la drum; și nu-i musai să aștepți terminarea autostrăzilor din România pentru asta. Cu unghiuri de înclinare îmbunătățite față de predecesorii săi, o furcă față ce înfige roata în asfalt și frâne care fac față cu brio la abuzuri ocazionale, te poți bucura de orice tip de drum, chiar și serpentine, atât cât nu uiți niște reguli de fizică elementară. Acel pneu față ce pare luat cu forța de la spatele unei motociclete mai mici impune niște limite în ce privește înclinarea rapidă.

Harley-Davidson a anunțat că va lansa 100 de motociclete noi până în 2027. Vor fi abordate clase noi, iar pe buzele tuturor stă cuvântul electric. Primul model ce renunță la benzină este Livewire, programat pentru anul 2019. În acest context, Fat Bob se află cumva la limita dintre generații și este un model pe care l-ai putea lăsa moștenire.

114 inci cubici și o atenție la detalii care vor fi admirate ani la rând. Un rebel educat pe care-l recunoști după semnul distinctiv al erei sale, acele butoane individuale stânga-dreapta pentru semnalizatoare. Glumesc, evident. În prezent motocicleta te face să te simți cumva în control deplin, iar când începi să o alergi te convinge că n-ai motive s-o turezi. Ajungi să crezi că ai tot timpul din lume și nu te grăbești, de fapt, nicăieri. Mai bine pleci la drum sau bifezi o ieșire nocturnă, cu străzile goale. Poate și o eventuală plecare hotărâtă de la semafor.

Cât să-ți gâdili un pic urechile și să antrenezi un pic pistoanele acelui V-Twin și ai săi centrimetri cubi. Pe toți 1.868.