AROMA MĂRII

O CĂLĂTORIE ÎN CARE PARFUMUL SĂLBATIC AL ARBUȘTILOR MEDITERANEENI SE AMESTECĂ CU CEL AL MĂRII, INTENS, CAPABIL SĂ AJUNGĂ PÂNĂ ÎN CENTRUL INSULEI, O CĂLĂTORIE PE STRĂZI NISIPOASE PE UNDE NU TRECE APROAPE NIMENI…

Nu este întotdeauna ușor să satisfaci în același timp exigențele celor ce iubesc marea și pe ale celor ce preferă muntele, dar acest traseu între Palermo și Trapani reușește să îi mulțumească pe toți. Este evident că o insulă cunoscută în toată lumea pentru frumusețea coastelor sale, care te lasă cu gura cascată atât în zona de litoral cât și pe urcușurile și coborâșurile dintre colinele din zona centrală, reușește să-ți rămână întipărită în minte. Mai ales după ce, dincolo de Alcamo, se virează către sud, ajungându-se în inima Belice-ului, devenit, din păcate, cunoscut după cutremurul devastator din 1968. Exceptând asfaltul alunecos, Palermo pare făcut special ca să te deplasezi pe 2 roți. Dacă ar trebui construit un studio pentru reclame la motociclete, nu ar trebui făcut decât un cocktail din clima, traficul haotic al orelor de vârf și străduțele din partea istorică a Palermo-ului. Și parcă te afli într-un film politist din anii ‘70 atunci când ieși să descoperi orașul, trecând prin fața locurilor-simbol ale capitalei siciliene – de la catedrală la teatrul Massimo, la palatul Normanni, până la amestecul de straduțe de la Vucciria sau de la Kalsa. Aici sunt străzi deschise traficului, dar pe care automobilele nu au cum să se strecoare decât cu prețul distrugerii caroseriei.
NISIP ȘI MARE ALBASTRĂ Aflată puțin mai la nord de Palermo, Mondello este plaja oficială a orașului, la care se ajunge pe frumosul bulevard cu pomi care asigură un minim de răcoare, chiar și când soarele arde tare în lunile de vară. Contrastul dintre zona locuită și cea balneară este puternic: nu ai crede că ai parcurs doar câțiva kilometri cu motocicleta, ci că ai fost teleportat în Mareea Caraibelor. Este suficientă o rază de soare – iar aici în mod cert nu este o raritate – ca să facă orbitoare panorama uriașei întinderi de nisip alb ce disipeaza albastrul intens al mării cristaline. Dar în afară de mare, Mondello îți rezervă și alte surprize, care apar sub forma clădirilor în stil Liberty, începand de la centrul balnear – simbolul orașelului – o tipică exprimare Art Noveau italiană.Este suficient să depașești promontoriul de la Nord de Mondello și ajungi la Insula Femeilor. Localitatea ia numele insuliței pozitionate în centrul golfului și dominate de un turn – acum în ruină – ce a generat numeroase legende. Fantezia populara atribuie numele unei închisori rezervate, în trecut, numai femeilor, 13 turcoaice mai exact. De fapt, este rezultatul deformării numelui original al insulei – di Eufemio – care pentru localnici a devenit insula Fimi. Bucata de coastă care trece de Capaci este ultima, înainte de a ajunge la destinație, unde ne putem oferi o baie relaxantă, un dar pe care Sicilia ni-l face chiar și în afara sezonului turistic. Abandonam apoi litoralul ca să urmăm o strada internă. Lipsește contactul direct cu coasta, dar parcursul oferă oricum panorame uimitoare ce îți apar curbă după curbă. Strada este rapidă, nu foarte traficată, pentru că urmărește în mare parte traseul autostrăzii și trece mai întâi de Partinico, apoi traversează Alcamo. Aici, ca și în alte localități de pe insulă, sunt evidente semnele dominației arabe dinainte de anul 1000. Indiciul cel mai important este impunatorul Castel Calatubo, la randul lui alăturat unei alte constructii care nu trece neobservată: viaductul autostrăzii. Tura turistică a orașului este o experiență unică, în cursul căreia alternează străduțe înguste ca cele din Palermo cu străzi foarte înclinate, ce te duc cu gândul la San Franscisco.
PRINTRE VIILE DIN ALCAMO DOC Ca să ajungi la Gibellina, hărțile și navigatoarele te sfătuiesc să ocolești muntele Bonifato, care domină zona locuită cu padurea sa deasă – rezervație naturală. Cu toate acestea, există o alternativă cu peisaje mult mai atractive. Mergem înspre Sud, urmăm indicațiile spre Camporeale, apoi călătorim „la ochi“ încercând să ajungem la baza muntelui. Descoperim un drum destul de stricat, deci nepotrivit motocicletelor sportive, care oferă o panoramă de 360 de grade asupra unor peisaje total diferite între ele. În spate este marea, iar în față este o vale verde luxuriantă, în care se ajunge urmărind un parcurs întortocheat printre viile ce furnizează materia primă pentru producerea Alcamo-ului DOC. Găurile, pământul și pietrele de pe drum nu te incurajează să te lansezi cu capul înainte spre fundul văii, ci din contră, reprezintă o invitație să admiri frumusețea acestei zone, atât de diferită de haosul din Palermo. Coborârea se termină la intersecția cu drumul național 119 care duce la Gibellina. O șosea largă cu un asfalt bun, care te poartă în zig-zag cu urcușuri și coborâșuri continue printre colinele cultivate. Cei 20 de kilometri se parcurg dintr-o suflare și foarte repede încep să se vadă indicatoarele spre ruinele vechii Gibellina. Nu este vorba de săpături arheologice, ci de ceea ce a rămas din orasul ras de pe fata pamantului de cutremurul din Ianuarie 1968. Privirea ți se lovește de un strat de ciment care acopera fundația vechiului oras, cu urme care te fac să-ți imaginezi străzile originale: este opera lui Alberto Burri de care vom vorbi mai încolo.
ORAȘUL MUZEU Reconstruit 20 de kilometri mai la vale, noul oraș Gibellina este plin de opere de artă donate de marii artisti, împrăștiate printre străzi și clădiri. Itinerariul continuă în inima unui ținut care timp de mulți ani a trăit la o viteză diferită față de restul Italiei. În acest ambient dur nu a fost ușor să trăiești, după cum o demonstreaza centrul din Santa Ninfa, unde populația masculină a fost aproape de 0 la un moment dat din cauza emigrării și unde curentul electric și apa curentă au ajuns acum mai puțin de 60 de ani. Suntem în inima Belice-lui, iar șoseaua continuă printre dealuri, căutând parcă o ieșire spre mare, trecând prin sate complet reconstruite dar în care semnele cutremurului sunt încă prezente. Natura a culcat la pamant
multe sate, dar nu a reușit să ștearga tot. Salemi, spre exemplu, și-a păstrat inima arabă din Evul Mediu, ceea ce i-a permis să intre în clubul restrans al celor mai frumoase sate din Italia. Continuând spre Nord-Vest, curbele, urcările și coborârile cedează locul unei șosele din ce în ce mai plate și mai drepte, care duce spre Trapani, o direcție pe care o abandonăm chiar înainte să atingem destinația, pentru a ajunge pe strada numită La Via del Sale. Conectând Trapani cu Marsalla, a fost o legatură im
portantă pentru comertul cu sare, atât de prețios în trecut. Prima porțiune de stradă duce de-a lungul interiorului lagunei, unde sunt salinele – bazine artificiale delimitate de străzi albe, ce dau viață unei panorame sugestive, cu grămezi de sare și mori de vânt utilizate odată pentru macinat și pompat apa în bazine. Curând ajungem la ultima etapă: Trapani, numit și orasul dintre două mări, datorita centrului său istoric construit pe o peninsulă îngustă, care separă Marea Tireniană de Marea Ionică.

UNDE SA MANANCI:

TRAPANI
Restaurant Maree Via Serisso 15/17 www.mareetrapani.com Un local în centrul vechi al orașului, o alternativă la restaurantele clasice. Un loc informal cu mese din lemn brut, dar elaborat în detalii, unde se mănâncă pește mediteranean foarte bun, gătit perfect (foto). Nu lipsește, clar, primul fel principal al zonei: „Busiate con le sarde“. Preturile – de la 2,50 Euro chifteluțele cu pește, la 11,50 Euro homarul.
PALERMO
Restaurant Carizzi d’Amuri Via Lungarini 21 www.carizzid’amuri.it Un local renovat de curând și amenajat cu gust, unde se mănâncă feluri tradiționale siciliene într-o interpretare modernă, dar fără să se denatureze esența lor, cum ar fi „Cassata destrutturata“ ca desert. Prețurile sunt normale și se pot cheltui între 30-40 Euro/persoană mâncând pește.
ALCAMO
Restaurant Faranna SS113, it-it.facebook.com/pages/ Faranna/259630817417207. Spațiile sunt tipice pentru un restaurant specializat în festivități, cu servirea de un bun nivel, și mai ales cu porții într-adevar generoase. O farfurie de Cus Cus „Alla Trapanese“ sau de spaghete cu scoici este mai mult decat suficientă ca să ieși sătul, cheltuind circa 15 Euro.

UNDE SA DORMI:

CONTRADA MISILISCEMI GUARRATO (TP) Agroturismo Vultaggio, www.agriturismovultaggio.it Agroturismul este firește de găsit la țară și este lângă rezervația naturală a insulelor Stagnone Di Marsala. Într-o casa veche renovată, sunt combinate antica tradiție țărănească și produsele bio de calitate, plus un ambient natural și relaxarea la centrul SPA și la piscină. Camere duble de la 60 Euro. MONDELLO (PA) B&B Mondello Resort www.bbmondelloresort.it Un parc frumos înconjoară piscina acestui Bed&Breakfast cu aer foarte romantic. Un resort minimalist, elegant și rafinat, în care te simți ca acasă. O noapte cu mic dejun în cameră matrimonială de la 145 la 165 Euro.
GIBELLINA (TP) Mille e una notte B&B www.1000eunanotte.com Gibellina e un muzeu de artă contemporană în aer liber, iar clădirea și mobilierul acestui B&B se integrează perfect în țesătura arhitectonică a orașului. Mic dejun bogat și o noapte de cazare pornesc de la 32 Euro în cameră Single.

NU TREBUIE SA RATATI:

PALERMO La Vucciria Merită o vizită pentru că îți oferă „o călătorie în altă călătorie“. În siciliană termenul „vucciria“ înseamna confuzie și este suficient să faci câțiva pași prin această piață ca să înțelegi de ce. Ceea ce altă dată era o piață de carne, a evoluat până când și-a asumat fizionomia actuală, cea a unei lumi colorate, iar strigătele negustorilor se amestecă fermecător. Printre străduțele decorate cu numeroase palate nobiliare respiri parfumuri de toate felurile, dar mirosul de pește este cel mai puternic. Aici găsești peștele cel mai proaspăt, crud sau gătit pe loc, după rețete tradiționale care combină calamari și sardine, făina de năut, splină și plămân de vițel (ingrediente tipice) creând autentice „street foods“.TRAPANI La Via del Sale (drumul sării). Drumul sării siciliene este mai scurt și mai ușor de parcurs decât cel din Liguria, dar nu este mai putin spectaculos. Lung de 29 Km, drumul duce de-a lungul lagunei care găzduiește insula Mozia, unde sunt bazinele care în lunile de vară prind viață, când adunatul sării devine o activitate intensă, favorizată de vântul care bate tare și accelereaza evaporarea apei de mare. Utilizarea acestei resurse naturale a început în timpul fenicienilor, care au înțeles cât sunt de favorabile aceste condiții pentru a extrage sarea pe care să o exporte în toata zona mediteraneană. Astăzi morile de vânt au doar un rol decorativ, pentru că extracția se face cu tehnici mai moderne și mai puțin obositoare pentru om.
GIBELLINA Opere și artisti Cutremurul a făcut ca orașul Gibellina să renască într-un mod diferit față de alte orașe lovite de dezastru în ‚68. Dacă ceea ce a rămas din satul original este astăzi acoperit de un strat de ciment alb, pe care artistul Alberto Burri l-a ales ca soluție de a transforma ruinele într-un monument nemuritor, orașul nou este de peste o jumătate de secol o expoziție de artă sub cerul liber, la care au participat maeștrii de renume mondial. Presărate prin oraș, pot fi admirate opere ale lui Guttuso, Consagra, Pomodoro, Pirandello și mulți alții.

DE ȘTIUT

Traseul este potrivit oricărui tip de motocicletă, totuși condițiile străzii care coboară de la Alcamo către SS 119 nu sunt potrivite sportivelor.
ROAD BOOK Sicilia – între Palermo și Trapani LOCALITATE KM INDICAȚII Palermo 0 mergeți spre Nord și o luați pe strada litorală SS 103 Insula Femeilor 19 continuați pe SS 113 până la Cinisi Cinisi 37 intrați pe SP 20 și după circa 15 Km virați pe SP 40 Partinico 72 urmați SS 113 pana la Alcamo Alcamo 90 continuați în direcția Nord spre Caporeale, după care urmați strada secundară ce coboară în vale pana la SS 119 și ajungeți la Gibelina Gibellina 125 continuați pe SS119 Santa Ninfa 136 intrați pe SS188 și continuați pe SS29 până la Paceco Saline 190 urcați spre Nord pe SP 21 Trapani 202 sfârșitul itinerariulului
În cazul în care călătoriți împreună cu un pasager, vă sfătuim să alegeți o variantă a parcursului pe un drum mai puțin pitoresc, dar în mod cert mult mai bun, care ocolește muntele Alcamo trecând pe la Nord.

RETETA TRADITIONALA:

CUS CUS CU PIERSICI „NECTARINE“, MENTĂ ȘI CALAMAR ROȘU. O versiune contemporana a unui fel de mâncare istoric, căruia, la San Vito lo Capo, în fiecare an i se dedică un festival: Festivalul cus cus-ului. Ca un tatuaj al dominației arabe ce nu se poate șterge, cus cus-ul a intrat în cotidianul gastronomiei siciliene: aici îl vedem într-o interpretare „eretică“, dar foarte satisfăcătoare. Aceasta este rețeta cu cus cus precopt – lăsăm pasionaților emoția preparării manuale.
Ingrediente: 2 calamari, ceapă, cartofi, 8 roșii cherry, 2 piersici nectarine tari, mentă, ulei, sare, piper, 20 grame de miez de nucă, 200 grame cus cus integral precopt.
Curățăm calamarul, eliminăm organele și îl taiem în inele. Îl călim în tigaie pe uscat, și lăsăm să se evapore lichidele ce se formează. Aruncăm peste el un pahar de whisky. Punem apă caldă cu: 1 ceapă, 1 morcov, 2 roșii, o bucățică de ghimbir proaspăt tăiat felii, coacem la foc mic 2 ore adăugând din când în când apă caldă. Călim cus cus-ul precopt pentru câteva minute, apoi îl acoperim cu apă sărată firbinte, îl lăsăm să se umfle, îl ungem cu puțin ulei și îl punem într-un castron. Tăiem roșiile în cubulețe, de asemenea și piersicile le tăiem cubulețe , spălăm menta și o tăiem subțire. Luăm inelele de calamar și le tăiem bucăți. Calamarul îl amestecăm cu cus cus-ul, piersicile și roșiile, după care îl condimentăm cu piper și ulei. Îl punem pe farfurie cu ajutorul unei forme cilindrice și presărăm puțin miez de nucă macinat.