AGRESIUNE PURĂ. TEST YAMAHA MT-10

Un R1 fara carene? Nu! Mai mult de atat: Un demon stradal, 100%  „STREET FIGHTER” , dar si un virtuos al virajelor.

Atunci când a lansat în urmă cu câțiva ani seria MT, Yamaha a definit-o ca expresie pură a spiritului războinic nipon, a părții întunecate a Japoniei. La vremea respectivă, MT-09 era vârful sabiei, cu tricilindrul său plin de țâfnă și răzvrătire, montat într-un cadru excelent, care îți permite să te joci cum vrei – o motocicletă de care m-am îndrăgostit pe loc. Și am crezut atunci că aceasta este limita de sus la care firma cu 3 diapazoane este dispusă să-și ducă „întunecatele“, mai ales că au urmat MT-uri mai civilizate și accesibile unei categorii largi de rideri, chiar dacă arată agresiv – MT-07 și MT03. M-am înșelat și mă bucur mult că sabia are un vârf nou, mult mai ascuțit! MT-10 este într-o total altă ligă nu doar față de MT-09 dar și față de orice alt super-naked pe care l-a fabricat vreodată Yamaha. Este în categoria hyper-naked. ADN-ul său este unul care-i garantează competența exhibată și fascinația exercitată: actuala generație de YZF-R1 – superbike-ul care m-a cucerit după 3 tururi de circuit. R1 are un caracter aparte, un „je ne sais quoi“ livrat de motorul „crossplane“ și un fel anume în care cadrul comunică cu riderul și îi livrează exact ce are nevoie, când are nevoie.

Ori MT-10 având cadrul lui R1, suspensia lui R1, frânele lui R1 și același motor – cu 60% dintre componente identice cu cele ale lui R1… ce putea să iasă ?!? Dar, cum spuneam la început, MT-10 este mai mult decât un R1 fără carene. Inginerii din Iwata au transformat superbike-ul conceput pentru curse, cu ciclistica sa rigidă și ultra-agilă și cu livrarea puterii liniară dar exploatabilă preponderent la turații mari, într-o „armă“ stradală cu care se trage din orice poziție… a manșonului de accelerație. Schimbările făcute la motorul de 998 cmc al lui R1 – chiulasă, axe cu came, arbore cotit, galerii de admisie și evacuare, etc. – au avut ca principal scop obținerea unui caracter mai agresiv, obținut printr-un cuplu motor generos pe toată plaja de turație, în special în zonele joasă și medie. Rezultatul: 111 Nm/9000 rpm. Adică acest motor este un monstru cu care nu e de glumit – agresiune pură! Când vei trage de gaz, chiar și în ture joase, gândul nu te va duce nicio clipă la cei 40 de CP sacrificați pe altarul cuplului motor, ci doar la felul nebunesc și fascinant în care începe să defileze peisajul în jurul tău.

Și oricum, cei 160 CP/ 11.500 rpm sunt mulți, foarte mulți, atunci când sunt secondați permanent de o hoardă de newtoni-metru. În special începând cu 5000 rpm, distanțele devin extrem de scurte atunci când răsucești manșonul de accelerație al lui MT-10, pentru că atunci își dezvăluie cu adevărat „latura întunecată“. Se comportă la turații medii așa cum se comportă un superbike în apropierea zonei roșii a turometrului: isterie și exces de adrenalină. Iar sunetul… ei bine, sunetul acela ca de V2 pe care atât de mulți îl iubim, datorat aranjamentului „crossplane“ al arborelui cotit (cu manetoanele decalate la 90°), este „toxic“ pentru urechi, dă dependență. Este același sunet pe care îl auzim ori de câte ori ne uităm la MotoGP și trece pe linia dreaptă Valentino Rossi pe al său M1. La acest capitol Yamaha a ciupit coarda sensibilă a fanilor săi și ai „Doctorului“ și nu ai cum să scapi ne-subjugat auditiv. Revenind la prestații, acest street-fighter vrea să se ridice pe o roată permanent atunci când accelerezi brusc în primele 3 trepte de viteză, o dovadă în plus a «excesului“ de cuplu disponibil. Doar Controlul Tracțiunii – unul mai puțin sofisticat decât la R1, dar foarte competent – stă în calea plecării riderului pe o roată de la fiecare semafor sau a ieșirii sale în wheelie din fiecare viraj.

Acest sistem poate fi reglat să intervină mai mult sau mai puțin și poate fi chiar și decuplat. De dragul clienților cu un temperament mai puțin huliganic, Yamaha a înzestrat monstrul cu 3 hărți de livrare a puterii: Standard, A și B. Toate trei livrează puterea și cuplul maxime, dar diferă caracterul indus motocicletei de fiecare „hartă“. În modul Standard puterea este livrată docil, liniar, cu un asalt al cuplului întârziat până spre turele medii/înalte, pentru a face motocicleta mai ușor de exploatat în oraș sau la o plimbare liniștită. „Gazul“ este și el mai ușor de dozat, fără niciun pic de bruschețe în răspuns. Modul A aduce în prim plan caracterul de street-fighter, cu un răspuns prompt al accelerației, chiar agresiv și cu acea defilare instantă a peisajului, semn că poți rămâne fără permis oricând. Modul B este unul hiper-agresiv, cu o accelerație brutală, mai greu de dozat, un adevărat „hooligan-mode“ în care poți afla cu adevărat ce poate motocicleta. Dar atenție! Modul B nu este pentru cei cu probleme cardiace sau de adaptare a câmpului vizual, este oferta „all in“ a lui MT-10, când ea se comportă exact așa cum arată – ca un demon – și ar putea fi mai mult decât pot „duce“ riderii ne-experimentați. Dar ce ar fi acest motor tip „Banzai!“ fără ciclistică și frâne pe măsură?!? O invitație la sinucidere, firește. Dar nu este deloc cazul de așa ceva, dimpotrivă. Cadrul, suspensiile și frânele de R1 asigură competența fără cusur a lui MT-10 atunci când vine vorba de comportament rutier în general și de „asalt“ asupra virajelor în mod special. Traseul sinuos, pe alocuri extrem, numit Trans-Bucegi a fost locul în care m-am distrat cel mai bine cu MT-10 și cred că acest tip de drum este cel pe care o motocicletă îți arată cu adevărat cât este de bună.

Ei bine, MT-10 nu este cu nimic mai prejos pe viraje decât sora ei dedicată circuitului de viteză. E drept că suspensia Kayaba a fost ușor modificată ca setări, pentru a fi mai exploatabilă în viața de zi cu zi, ceea ce a mai îmblânzit o idee modul „bisturiu“ al lui R1, însă MT-ul a păstrat o ciclistică ultra-agilă, dublată de o stabilitate excelentă și de o absorbție a denivelărilor mai bună decât la cursiera din care derivă. Odată dotată cu pneuri de curse și după mici reglaje ale suspensiei, MT-10 va deveni egala lui R1 la un track-day, mai ales dacă se montează și Quick-Shifter-ul opțional. Unghiurile de înclinare accentuate par a fi cele de care „bicicleta“ lui MT-10 se bucură cel mai mult. Fiind și o motocicletă ușoară, doar 210 Kg la plin, înscrierea pe viraje este o joacă, iar ieșirea se face intuitiv, fără efort, doar din gaz. Iar gaz este, vă reamintesc, din belșug… Oricât de ciudat ar fi desenat un viraj și oricât de surprinzător pentru pilot, MT-10 nu are o problemă: corecția trasei pe parcursul virajului este posibilă cu ușurință și cu un sentiment de siguranță foarte reconfortant pentru un rider care nu și-a ales bine viteza de intrare. Când vine momentul să o încetinești sau să o oprești de urgență, frânele se dovedesc competente – puternice și dozabile. Nu au «mușcătura» suverană a celor de pe R1 (sunt aceleași, dar cu cîteva componente schimbate), dar sunt tot ce-ți poți dori pe o motocicletă stradală, chiar și atât de puternică.

Pentru opriri în forță îți trebuie antebrațe puternice, stabilitatea pe frânare este excelentă și se datorează, firește, ciclisticii, iar în cazul în care exagerezi, ABS-ul te scutește de emoții. În ceea ce privește viața de zi cu zi în șaua lui MT-10, cei de la Yamaha s-au preocupat să o facă suficient de agreabilă. Poziția la ghidon este tipică pentru un super-naked cu ghidon larg și drept și mi se pare un compromis bun între confort și sport, astfel încât manevrarea în fel și chip atât prin oraș cât și pe serpentine este o joacă de copil. Înălțimea șeii este de 825 mm, accesibilă unei categorii largi de utilizatori. Inclusiv la drum întins și la viteze mari, călătoria se dovedește a fi confortabilă peste așteptări, iar relația cu vântul este mai bună decât am anticipat. Bucățica aceea de deflector de deasupra ceasurilor de bord și masca farurilor reușesc să distribuie uniform vântul asupra torsulului, umerilor și căștii, astfel încât impactul aerului să fie non-violent și suportabil inclusiv la peste 150 Km/h. Surprinzător pentru un naked. Deci se poate merge cu MT-10 și la un drum mai lung, iar Cruise-Controlul oferit în serie este o dotare bine-venită în ziua de azi. Venind vorba de dotări, instrumentația de bord nu constă din ecranul TFT color al lui R1, în schimb LCD-ul monocrom este lizibil în orice condiții și furnizează informații complete, încadrându-se totodată foarte bine în designul „întunecat“ al MT-ului.

Eventualul pasager nu va fi prea răsfățat de șaua minimalistă și scărițele înalte, însă este cunoscut că un street-fighter se adresează mai ales egoiștilor, așa că nicio surpriză la acest capitol. Yamaha oferă însă o serie de dotări opționale care aduc un plus de confort la bordul lui MT-10 la drumurile lungi: o șa de touring – cu confort sporit pentru ambii călători, un parbriz înalt, topcase și genți laterale și altele. Astfel, Poți transforma motocicleta într-un sport-tourer, un fel de…MT-10 Tracer (care nu există, încă). Yamaha MT-10 costă în România 13.500 Euro cu TVA inclus, este importată și comercializată de Moto Dynamics – www.yamaha-motor.eu/ro – și poate fi achiziționată în București și de la dealerul Dual Motors – www.motociclete.com.ro.