Punerea în scenă a normativei ECE 22.06 e o revoluție tacită. Pentru că la prima vedere nu sunt schimbări radicale: căștile pe care le vom purta vor avea aceleași trăsături și nu vor fi mai grele decât acum. Și, totuși, e o normă care intervine decisiv pentru a corecta niște aspecte învechite și ambigue ale versiunii 22.05, unul dintre cele mai longevive standarde, care va fi abrogat după 19 ani. Și, ca dovadă a eficacității acestui sistem, el reprezintă baza pentru 22.06. Dar în ce constă noua normativă?
CELE TREI VITEZE
Conform normativelor în vigoare, căștile sunt omologate după ce au fost supuse la cel puțin 100 de probe și recomandări. Cu ECE 22.06 astfel de teste vor fi mai multe cu introducerea a trei viteze pentru impacturi în linie dreaptă, cele în care casca cade de la înălțime pe o nicovală și o piatră cubică (care simulează bordura unui trotuar). Astăzi au loc la 7,5 m/s, pe când norma 22.06 prevede un impact și la 8,2 m/s (și, deci, crescând energia de impact cu 20 %), menținând limita de decelerare a capului la 275 g, și la 6 m/s, cu decelerare la 180 g. Toate acestea pentru a evita ca o cască să fie optimizată pentru a rezista la impactele cele mai violente și nu la cele mai frecvente în cazuistica incidentelor – cele la viteză mică.
Dar care este motivul pentru care o cască ce reușește să treacă testele cu viteză mare poate să aibă dificultăți să le treacă pe cele cu viteză mică? O calotă extrem de rigidă și densități mari ale EPS ar putea să absoarbă impacturile cu energie mare (pentru că absorbția e proporțională cu deformarea), dar aceeași structură la viteză inferioară riscă să nu absoarbă energie și face și mai mult rău capului. Indicele care stabilește dacă un test de impact a fost trecut se numește HIC, acronim de la Head Injury Criterion: e vorba de un calcul care stabilește severitatea loviturii pentru structurile cerebrale. Pentru a trece testul la 8,2 m/s, indicele HIC trebuie să fie mai mic de 2.880, pentru cel de 7,5 m/s sub 2.400, și mai mic de 1.300 pentru impactul la 6 m/s.
ACCELERAȚIE DE ROTAȚIE
Regina noilor probe de omologare este accelerația de rotație, una dintre cauzele leziunilor cervicale datorate căzăturilor. Capul nostru este în interiorul unei cutii (craniul) protejat la rândul său de această cutie (casca). Partea interioară și delicată din această Matrioska riscă leziuni mari tocmai din cauza accelerației de rotație la impact, care poate să facă rău conexiunilor sale neuronale delicate. Accelerație care poate să fie cauzată, spre exemplu, de protuberanțele căștii sau de impact (chiar și la viteză mică) cu obstacole fixe, tipice pentru contextele urbane. Ideea e că tot ce poate deveni un obstacol pentru alunecarea căștii cauzează accelerație rotațională.
Testul de accelerație rotațională este executat făcând să cadă casca (o cădere liberă de orice care i-ar putea influența comportamentul) de la înălțime pe o nicovală înclinată la 45° la viteză de 8 m/s. Pe cap sunt localizate trei accelerometre și toți atâția senzori pentru calculul vitezei unghiulare. Testul este repetat punând casca în 5 poziții diferite, astfel încât să se verifice rezultate în orice versiune posibilă de impact.
După test rezultate sunt interpretate de computer: până când casca trece testele, nu trebuie depășite limitele de 10.400 radiani/s (2) (care e unitatea de măsură a accelerației rotaționale) și e valoarea BrIC (Brain Injury Criterion) de 0,78 în toate punctele de impact.
CAPETELE DE MANECHIN ȘI SIMILITUDINEA
Măsurătorile instrumentale obținute cu alte capete de crash test (după modelele Hybrid 3), din cauza coeficienților superiori de frecare ar rezulta distorsionate: sub acest aspect fidelitatea față de comportamentul unui craniu uman ar fi redusă. Așa cum e ușor de înțeles, pielea și craniul (așa cum pielea și casca) sunt independente. Între ele există un joc de alunecare fundamentală la dinamica de impact. Pentru a efectua testele de lovituri și cele pentru accelerație rotațională vor fi deci folosite noile reglementări conforme cu normativa EN 960, al căror coeficient de frecare va fi redus la 0,3, și care vor fi deci capabile să simuleze comportamentul real al capului în interiorul căștii.
Noua soluție adoptată de Unece, deși este un compromis în așteptarea unor viitoare capete de manechin pentru teste care replică mai bine condițiile umane, fixează palete de măsurare riguroase pentru a supune la încercare afirmațiile diverselor brevete comerciale (precum Mips) capabile – conform spuselor lor – să îmbunătățească eficacitatea căștilor în caz de impact.
NOI PROBE
Alături de aceste teste, normele ECE 22.06 prevăd și introducerea testului de verificare a stabilității căștii pe cap. Cu norma actuală este deja simulat așa zisul roll-off al căștii, adică posibilitatea ca, în caz de impact, casca să se rotească către față ieșind de pe capul motociclistului.
Cu 22.06 va fi verificată și stabilitatea pentru a evita ca o cască să se poată roti în spate lăsând descoperită fruntea sau lezând gâtul. Căștii, pusă pe un cap de manechin, îi este aplicată o greutate de 3 kg pentru a-i observa comportamentul. Apoi sunt extinse testele pentru a verifica micro-metric desfacerea cataramelor căștii și se expune la apă pentru a verifica prestația după infiltrația apei în zonele cu plastic.
MAI MULTE CIOCNIRI
În ECE 22.05 erau identificate 6 puncte de impact pe cască (frunte, creștet, ceafă, laterale, baza craniului – legătura cu coloana). Pentru a face și mai selectivă proba, ECE 22.06 a adăugat și posibilitatea verificării altor 12 puncte intermediare de impact pe liniile mediane în comparație cu punctele folosite în prezent pentru omologări. Cu noua configurare, ECE devine mai severă decât normativa americană Snell (până acum considerată mai exigentă) fiindcă ia în considerare puncte de impact lateral mai joase în comparație cu entitatea americană.
P/J ȘI ECRANELE PARASOLARE
Odată cu ECE 22.06 au fost reglementate niște configurări neprevăzute de normativa precedentă. Una dintre cele implementate este omologarea P/J, care recunoaște căștile care se deschid și sunt capabile să întrunească toate cerințele, fie cu utilizarea cu bărbia ridicată, fie închisă.
Desigur, în cazul în care casca este folosită deschisă nu va proteja bărbia. De fapt verificările introduse erau deja în vigoare în Italia prin 22.05: de exemplu, în caz de impact casca trebuie să rămână deschisă când are garda bărbiei ridicată, în caz contrar trebuie să se comporte ca o singură bucată dacă protecția bărbiei este închisă. Apoi a fost introdusă testarea smulgerii cu garda ridicată deschisă. În acest test de laborator, protecția bărbiei nu trebuie să se rotească prea mult înapoi și nici nu trebuie să se detașeze complet pentru a evita riscul de a crea leziuni la nivelul gâtului.
Un nou test privește așa-numitele „viziere parasolare“: pentru a fi clasificate ca „viziere“ de către producător, trebuie să fie supuse acelorași teste ca vizierele exterioare, în caz contrar denumirea lor corectă trebuie să fie aceea de „ecrane parasolare”. Acestea pot fi clasificate ca atare numai în prezența unei tradiționale viziere transparente.
VIZIERA
ECE 22.06 introduce o nouă testare a vizierei, adică testul proiectilului: o bilă de oțel cu diamtreu de 6 mm este împușcată spre vizieră cu viteza de 60m/s (aproximativ 220 km/h) pentru a simula impactul la viteză mare cu o pietricică luată de pe carosabil. Desigur că viziera trebuie să reziste impactului pentru a trece testul. Pe lângă acest fapt – lucru care oricum se întâmplă în Italia de ceva ani – va fi obligatoriu ca vizierele să fie marcate cu număr de serie.
O măsură logică pentru localizarea corectă a lotului: în acest fel, dacă apare un defect de producție la un lot anume de viziere, devine ușor de identificat și retras de pe piață.
Continuăm pe tema vizierelor, ECE 22.06 stabilește noi niveluri minime de transmisie (capacitatea acesteia de a întuneca lumina soarelui) pentru viziere, așa-numitele „daytime use only”, care scad procentul de la 50% la 35%. Acest lucru înseamnă că va fi posibilă aprobarea vizierelor puțin mai închise la culoare. Cât despre ecrane parasolare, transmisia poate scădea la 20%, dar, după cum am menționat anterior, prezența lor pe căști este posibilă numai dacă sunt combinate cu viziere transparente.
VREMEA REFORMELOR
Normativa 22.06 ECE a intrat în vigoare în iulie 2020. Din acest moment, producătorii de căști au la dispoziție 18 luni pentru a continua omologarea lor cu standardul 22.05. Poate dura 30 de luni (și, prin urmare, doi ani și jumătate) până să înceteze aplicarea marcajelor 05 și să rămână fără fonduri de producție și depozitare. În cele din urmă, în termen de 36 de luni de la aprobare, în sfârșit, nu va mai fi posibilă vânzarea de căști către public cu omologarea 22.05.
Comentați?