E o pasăre, un avion? Nu, este o motocicletă, Indian Papoose. La prima vedere s-ar putea ca designul să te amuze. Arată ciudat, seamăna cu motocicleta din Dumb And Dumber, dar a avut un rol esențial în războiul pentru care a fost fabricată. Majoritatea vehiculelor militare sunt intimidante, dar la Papoose, designul caraghios a avut un scop pe care l-a îndeplinit.
Indian a început să comercializeze Papoose în 1948, după ce designul a fost folosit pe câmpurile de luptă din al Doilea Război Mondial. Inițial, această mtocicletă pliabilă a fost proiectată de britanici în 1942. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Executivul pentru Operațiuni Speciale din Marea Britanie a cerut proiectarea unei motociclete ușoare. Prin proiect, aceasta urma să fie aruncată din avion alături de un soldat în spatele liniilor inamice; dimensiunea, greutatea și simplitatea au fost cheia. Proiectare a fost realizată în Welwyn, lângă Londra, de un fost designer de motociclete de curse.
Motocicleta era împinsă din avion într-un container cilindric împreună cu alte provizii și o parașuta atașată. Parașutiștii recuperau motocicleta odată ce aterizau, ridicau ghidonul plabil și porneau la drum.
Inițial, Papoose, nu era un Indian și nu se numea Papoose, în schimb era cunoscut sub numele de Wellbike. Numele si designul au fost schimbate și a devenit Corgi. Una din marile schimbări a fost utilizarea unui motor Excelsior Spryt. Brockhouse Engineering Southport deținea licența pentru motor și deținea acțiuni Indian, așa că a inceput să vândă Corgi-ul drept Indian Papoose, colorându-l pentru a se potrivi cu restul gamei de
motociclete Indian. Motorul Spryt era de 98 cmc în doi timpi, cu pornire la pedală, așa că nu era cel mai elegant. Împreuna cu transmisia magneto cu o singură viteză pe lanț. Simplitatea motorului făcea reparațiile pe câmpul de luptă rapide. În plus, Spryt era legendar pentru fiabilitatea sa. După război a fost adăugată o cutie cu două trepte.
E clar că Papoose ar câștiga o cursă doar dacă ar concura cu o bicicletă. Motocicleta putea atinge 48 km/h în condiții optime, făcându-l mai bun ca mersul pe jos. Consumul era excelent, doar 1,9 L/100 km. Având în vedere că rezervorul este de doar 4,7 L, fără un consum redus, nu ai fi putut ajunge mai departe de alimentara de la colțul străzii. La o greutate de doar 43 kg, probabil era jumătate din greutatea celui care o conducea, dar înălțimea redusă a șeii împidedică centrul de greutate să facă motocicleta instabilă.
Aproximativ 28.000 de exemplare au fost vândute între 1948 și 1954. Brockhouse a susținut că motocicleta a fost vândută în aproape 50 de țări, deși această afirmație nu a fost niciodată confirmată. În 1949, ai fi plătit aproximativ 229 de dolari pentru un Papoose. Era un mijloc de transport ieftin pentru tinerii care aveau nevoie de un vehicul pentru călătoriile în oraș, înlocuitorul trotinetei electrice a zilelor noastre.
Comentați?