Drumuri virajate între golfulețe și promontorii, feriboturi și porturi de agrement într-o călătorie de-a lungul coastei Adriaticii…
După ce trecem granița la Trieste, o fâșie lungă și îngustă ne desparte de Croația. Un teritoriu cu o lățime de puțin peste 10 km, dar care permite Sloveniei, universal renumită pentru frumusețea peisajelor sale alpine, să aibă deschidere spre mare.
În cale ne apar Koper, Izola și, în cele din urmă, chiar în vârful estic, orașul Piran, vârful magnific al acelui triunghi inversat care se aruncă în albastrul Mării Adriatice și care poartă numele Istria, un ținut străvechi, drag sufletului nostru datorită rădăcinilor comune pe care le avem de secole, dar care, o lungă perioadă în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost tragic de îndepărtat.
De la un feribot la altul
Din istoria care ne-a unit vreme de secole au rămas urme de o frumusețe extraordinară. Și, fără îndoială, Piran, devenit magic în roșul soarelui la apus din această după-amiază târzie, în timp ce facem fotografiile, este un exemplu magnific în acest sens. O frumusețe care continuă în drumul nostru spre sud, urmând coasta pe care sunt înșirate una după alta nenumărate splendori.
La puțin peste 10 km de Piran, ajungem la pasul Sečovlje, dincolo de care intrăm în Croația. Părăsim apoi Slovenia și, odată cu ea, Uniunea Europeană, trecând pe lângă un post de frontieră precum cele care, odinioară, fragmentau călătoriile pe Bătrânul Continent. Puțin mai departe se află Umag, apoi, coborând spre sud, se înșiră unul după altul satele de la malul mării, care, datorită rădăcinilor lor în istoria Veneției, se mândresc și astăzi cu centre istorice de mare farmec. Novigrad, de exemplu, dar și mai mult Poreč, care își dispută cu Rovinj titlul de cel mai fermecător sat de la malul mării din întreaga Istrie. Datorită bazilicii eufrasiene, Poreč este înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Mozaicurile sale sunt considerate printre cele mai frumoase exemplare de artă bizantină existente, rivalizând cu cele de la Ravenna, aflată la doar 100 km peste Marea Adriatică.
D75 coboară spre sud urmărind din nou linia coastei, eliberându-se treptat de traficul care, mai ales în toiul sezonului estival, împreună cu căldura toridă, atenuează plăcerea de a călători. Trecem prin Vrsar, apoi, ocolind canalul Lim, care intră cale de peste 10 km în interiorul continentului, ajungem la Rovinj, a cărui istorie, iliră, romană, bizantină, venețiană, se pierde în negura secolelor. De la distanță, imaginea sa este impresionantă, aflându-se pe un promontoriu stâncos în al cărui vârf tronează clopotnița bisericii Sfânta Eufimia.
Cu vreo 40 km în urmă, poate că ar fi trebuit să ne îndreptăm mai întâi spre Barbariga și apoi spre Fažana, revenind pe coastă, după care urmează orașul Pula, frumos și extraordinar datorită încărcăturii istorice și descoperirilor arheologice care stau mărturie despre importanța acestui port de la Marea Adriatică încă din epoca romană. Un oraș care se caracterizează, la fel ca Roma, prin amplasarea sa pe șapte coline, amfiteatrul antic, un adevărat simbol al orașului, fiind al șaselea ca mărime din lume. După aproximativ 10 km spre sud, ajungem în vârful peninsulei Istria, protejată în cadrul Parcului natural Kamenjak, situat chiar dincolo de satul Premantura. Este un loc de un farmec aparte, unde, cu prețul foarte mic al unui bilet de acces, poți hoinări de-a lungul unor prăfuite drumuri albe, care te poartă în mijlocul naturii, inclusiv spre mare, unde stâncile înalte, albe și zimțate se scufundă în albastrul de cobalt al Adriaticii.
Îndreptându-ne din nou spre nord, este timpul să părăsim Istria și să descoperim una câte una insulele care alcătuiesc arhipelagul Kvarner. Legenda spune că acest arhipelag s-a născut din împrăștierea pe mare a rămășițelor lui Apsirto, care a fost ucis și sfâșiat de sora sa, Medeea, pentru a fugi împreună cu iubitul ei, Iason, și cu fabuloasa Lână de Aur. O călătorie pe uscat și pe mare în același timp, făcută posibilă de un feribot foarte eficient, care transportă motociclete și pasageri de pe o insulă pe alta cu doar câteva kune (kuna este moneda croată).
Cres este prima dintre insulele arhipelagului Kvarner pe care ajungem, îmbarcându-ne în micul port istrian Brestova. Lungă și îngustă, Cres se numără printre cele pe care le vizităm cu predilecție, sălbatică în partea de nord, fascinantă cu micile sale sate de la malul mării, cum ar fi Valun. De asemenea, nu trebuie ratat Lubenice, cocoțat în vârful unui munte, de unde priveliștea se întinde până hăt departe. Ajungem acolo mergând pe drumuri înguste, care trec printre ziduri de piatră. Un spectacol!
După încă 30 km de drum – perfect și pustiu –, ajungem la Osor, cu podul său mobil care leagă Cres de Lošinj. Podul traversează canalul artificial construit în vremuri străvechi, care permite bărcilor să treacă dintr-o parte în alta a insulelor în anumite momente ale zilei.
Mergem mai departe pe acest drum unic și superb, care, rămânând pe creastă, taie insula de la nord la sud. Aici, ajungem la Veli Lošinj, care nu trebuie ratat datorită farmecului portului său și frumoaselor golfuri, adesea încadrate de pini.
Pe insula Krk, ceea ce frapează este schimbarea de vegetație care, spre deosebire de Cres, domnește în mare măsură aici. La urma urmei, este cea mai apropiată de continent dintre insulele dalmate, fiind unită cu acesta de un pod construit cu câteva decenii în urmă, ceea ce a facilitat conexiunile și traficul spre nord. Vă recomandăm o vizită în frumosul oraș Krk, unde fortăreața Frankopan, care coboară în mare, relevă imediat rolul strategic pe care acest port l-a jucat în antichitate.
Stara Baška, la care se poate ajunge mergând de-a lungul coastei din vest, și Baška sunt două destinații care nu trebuie ratate, mai ales cea din urmă. Ajungem acolo pe un drum care urmează cursul râului, la capătul căruia ne așteaptă o frumoasă plajă cu pietriș și o mare cristalină. Și unde ne desfătăm privirea cu farmecul sălbatic al insulei Prvić, aflată în fața noastră.
Urmează cea mai lungă călătorie cu feribotul (aproximativ o oră și jumătate), care ne duce la Rab, antica Arba, unde debarcăm în portul Lopar. Este insula natală a lui San Marino, pietrarul dalmațian care, prin puterea credinței, a fondat de cealaltă parte a Adriaticii cea mai veche republică din lume, care îi poartă cu mândrie numele. Dar adevărata splendoare a acestei insule este orașul cu același nume, Rab, care se află pe un promontoriu fortificat, dominat de patru clopotnițe elegante. Înconjurată de ziduri, ascunde comori de o frumusețe rară și o faleză de pe care, cu ajutorul scărilor și al unui echipament adecvat, este posibil chiar să se coboare în apă, pentru o baie răcoritoare. Având în vedere că are o lungime de puțin peste 20 km, durează puțin până ajungi în portul Mišnjak, iar de-acolo, pe continent. Dar apoi mergi doar câțiva kilometri, pentru că la Prizna urci din nou pe feribot, după care debarci pe insula Pag, ultima dintre insulele vizitate de noi și una dintre cele mai fascinante datorită reliefului său accidentat. Renumită de secole pentru producția de sare, Pag este o insulă lungă (57 km) și îngustă (între 2 și 10 km) și are o istorie străveche. Din 1968, e legată de continent printr-un pod numit Paški, care practic a schimbat viața de pe insulă
Dragoste la prima vedere
Zadar, aflat la aproximativ 30 km distanță, este o adevărată bogăție în privința dovezilor istorice și arheologice păstrate aici, la fel ca și Trogir, aflat la 130 km spre sud, unde ajungem urmând frumoasa coastă presărată cu insule și faleze. Este suficient să rătăcești pe străzile sale înguste pentru a te îndrăgosti de Trogir. Tot aici începe și „Golful Castelelor, care, cetate după cetate, ne duce la Split, unde vizita la Palatul lui Dioclețian ne oferă o ultimă bucurie plină de admirație înainte de a ne îmbarca pe feribotul spre Italia.
Un Moto Morini Scrambler 1200 ne-a însoțit în această călătorie, purtându-ne de la un feribot la altul și odihnindu-și V2-ul în pădurile de pini din campinguri.
Masă și casă
Să recunoaștem, Croația de astăzi nu este mai ieftină în comparație cu Italia, nici la cazare, nici la mâncare, însă prețurile alimentelor din supermarketuri e similar.
Inclusiv campingurile sunt scumpe, costând între 30 și 60 de euro pe noapte (pentru o motocicletă, cort, două persoane, electricitate), deși uneori (dar nu întotdeauna) calitatea serviciilor este cu adevărat super. Înnoptările în hoteluri costă peste 100 de euro în plin sezon. Pensiunile sunt foarte răspândite.
Bucătăria locală include pește, și nici nu se putea altfel având în vedere locul, dar și preparate din carne tipice tradiției balcanice, cum ar fi ćevapčići (aproximativ 10 euro porția) sau friptură de porc ori miel preparată pe grătar. Nu ratați nici calamarii sau sepiile (circa 12 euro), gătiți în diverse de feluri, eventual însoțiți de un amestec de varză și cartofi, pe care îi puteți savura în micile taverne (konoba), care se găsesc din belșug în porturi.
Bancomate și curs de schimb
Cu siguranță nu se poate spune că în Croația există o penurie de bancomate, de la care se pot retrage numerar. Dar, dacă prevalența lor impresionează, fiți atenți, deoarece comoditatea de a retrage kune (moneda croată) cu un card bancar nu este nici pe departe gratuită, comisioanele fiind ridicate, uneori chiar și de până la 12%. Mult mai convenabile sunt casele de schimb valutar, de unde poți să iei 733 de kune pentru 100 de euro (cursul oficial de schimb aproximativ 7,5). Dar cardurile sunt acceptate peste tot, de la restaurante până la hoteluri și benzinării.
Feriboturi
Sunt aproximativ 50, inclusiv feriboturi internaționale, nave rapide și feriboturi locale (cele mai numeroase, firește), cu care Jadrolinija, compania croată de transport maritim, îndeplinește delicata sarcina de a face legătura între continent și numeroasele insule croate. De fapt, 79 de insule dalmate (flancate de 425 de insulițe și 642 de recife) aparțin acestei țari extraordinare, dintre care ca suprafață se remarcă Cres și Krk. Serviciul de transport constant și eficient, la un preț ce variază în funcție de traseu, dar care este mai mult decât acceptabil (în jur de 10 euro pe cursă pentru două persoane și o motocicletă), permite dezvoltarea economică și turistică a acestor insule. Motocicletele au parte de un tratament preferențial, la îmbarcare trecând pe lângă cozile de mașini, adesea foarte lungi, și găsindu-și un loc privilegiat pe feriboturi.
Comentați?