Istorie, plaje și restaurante cu stele Michelin în palate din secolul al XVII-lea. Am făcut înconjurul Maltei, evident pe un scuter de 125 cm3.
Vreau să declar că Malta este o insulă mediteraneeană frumoasă, demnă de vizitat. De la sentimentul unic al întâlnirii dintre Europa și Orientul Mijlociu până la mâncare și peisaje, Malta nu seamănă cu nicio altă destinație pe care am vizitat-o. Prima mea vizită în Malta, din 2023, a fost spontană și foarte scurtă, totul datorită unui bilet de avion la ofertă. Așa că am decis să revin, ca să o explorez ca la carte, în stilul meu caracteristic, pe scuter. Aventura a început la singurul aeroport din Malta, unde mă așteptau un Kymco Agility 125 cu vreo 12 mii de kilometri la bord și o cască fabricată din cel mai fin plastic chinezesc, atunci a apărând și prima mea problemă: „Unde pun trolerul pe scuter?“ Evident, nu era prima oară când întâmpinam această situație, așa că am găsit rapid o soluție: în spațiul de la picioare, bagajul încăpea perfect. Fericit că am rezolvat problema, „am dat o cheie“ noului meu partener de drum și am pornit cu zâmbetul pe față spre Capitală. Chiar înainte să ies din parcare, m-am oprit să mă întreb de ce toate mașinile mergeau pe contrasens, dar, în scurt timp, mi-am amintit că sunt într-o țară din UE care a fost în trecut sub ocupație britanică, așa că problema era la mine.
Valletta este capitala Maltei și una dintre cele mai mici capitale din Europa (și cea mai sudică), iar multe clădiri au un puternic caracter baroc. Orașul e construit pe un deal, așa că este plin de străzi înguste și abrupte. Nici nu apuci să intri în Capitală, că deja te simți ca într-un muzeu în aer liber. Există trei orașe aproape lipite, Valletta, Silema și St. Julians. Valletta e orașul istoric, plin de clădiri vechi, catedrale și muzee. În afară de zgomotele de la terasele de pe străzile înguste, seara este foarte liniștit. Pe de altă parte, Silemaest e mai degrabă un oraș pentru divertisment, fiind plin de cluburi, baruri și restaurante – aici trebuie să vii dacă ești fan al vieții de noapte. Dacă ai noroc, reușești să prinzi în portul din Valleta Șoimul Maltez, care este unul dintre cele mai mari iahturi private din lume, construit inițial pentru afaceristul Tony Perkins și amintește de ambarcațiunile secolului al XIX-lea.
După ce am explorat cu scuterul toate străduțele înguste a celor trei orașe, am pornit spre Melieha, care este aproape cel mai nordic oraș al insulei, situat într-o zonă rurală și o destinație populară pentru localnici. Sudul și nordul Maltei sunt conectate de autostrăzi care uneori au bifurcații chiar și de șase-șapte benzi la ieșirile din orașe, ceea ce poate fi puțin dezorientant. Ei o numesc „autostradă“, dar limita de viteză este de maximum 80 km/h, și pe unele porțiuni, e 60 km/h, deci al meu Kymco a făcut inclusiv depășiri. Totuși, drumul către Melieha este pe malul mării și e superb. Primul sens giratoriu întâlnit de când conduceam pe stânga a fost puțin derutant, dar maltezii s-au pregătit pentru turiștii europeni și au pus foarte multe semne care să te îndrume pe sensul corect de mers. Pe arterele principale, în zonele cu limitare de viteză sunt destul de multe radare fixe.
Am decis să petrec o noapte aici, pentru că am ajuns chiar de Santa Marija, sărbătoare în care multe dintre micile orașe și sate malteze petrec. Este sărbătorită cu multă veselie (sau „briju“, cum spun localnicii). Satele sunt împodobite în culorile specifice sărbătorii, cu decorațiuni pe străzi, standuri cu mâncare malteză, formații care cântă, muzică live, activități organizate și multe altele. Gândiți-vă la un minifestival planificat timp de luni de zile cu mult entuziasm în diferite localități, toate oferind o notă aparte festivităților.
Nu pot să uit nici de artificiile pe care le-am văzut toată noaptea din balcon. După o seară de dansat cu localnicii, m-am pregătit de drum, dar înainte de plecare mi s-a făcut foame. Surpriză, totul era închis, fiindcă toți localnicii au petrecut până târziu la fiestă. Înfometat, dar cu rezervorul plin la Kymco, am plecat spre cel mai nordic punct al insulei, unde am parcat scuterul și am urcat pe o barcă ce urma să mă ducă la Blue Lagoon, un golf conservat între Comino și micuța insulă Cominotto. Țara are trei insule, cea principală fiind Malta, iar celelalte două, Comino și Gozo. Insula Comino se află între Malta și Gozo, și are o suprafață de 3,5 km2. Laguna Albastră este un golf conservat cu apă cristalină. Barca în care am urcat m-a dus prin peșterile insulei Comino, cu o oprire finală pentru o baie în Laguna Albastră.
Gozo
Mai rurală decât insula Malta, Gozo are o populație de 31.000 de locuitori. Insula găzduiește unele dintre cele mai vechi structuri religioase din lume, templele Ggantija, și are nisipuri de un roșu portocaliu spectaculos. Din nordul insulei Malta există un feribot de mașini care circulă o dată la 45 de minute. Evident, am depășit toată coada de mașini care așteptau la îmbarcare, motocicletele având prioritate la feribot. Când te îmbarci nu este nevoie să ai bilet, acestea se cumpără doar la stațiile de taxare de la întoarcerea din Gozo. Biletul dus-întors m-a costat 8 euro, pentru mine și pentru scuter. Trecerea durează aproximativ 25 de minute, și nu ai voie să rămâi lângă motocicletă.
Toți pasagerii trebuie să urce pe puntea superioară, de unde priveliștea este superbă. Există un restaurant și un magazin în feribot, așa că poți să admiri priveliștea cu o cafea în mână. Chiar dacă parcasem scuterul pe cricul central, la fiecare val mai mare mă întrebam dacă o mai fi rămas în picioare, așa că n-am putut sta liniștit tot drumul. În sfârșit, feribotul s-a oprit la terminalul din Gozo și am ajuns la al meu Kymco, care încă era în picioare. I-am dat o cheie și am pornit spre prima mea destinație de pe insulă.
Acesta a fost momentul în care am descoperit cât de rele sunt condițiile pe drumurile din Gozo. Inclusiv drumurile principale sunt asfaltate foarte prost și pline de gropi, iar de multe ori, ca să ajungi la destinație singura variantă sunt drumurile neasfaltate. Pe puținele dealuri din Gozo sunt multe ace de păr comparabile cu cele din Pasul Stelvio, dar neasfaltate și mult mai abrupte, în care dacă ai ghinionul să te întâlnești cu o mașină se complică lucrurile. Poate pentru o motocicletă în toată firea nu ar fi fost o problemă, dar pentru cei 9 cai ai vechiului Kymco a fost o problemă, fiind nevoit să mă întorc ca să îmi iau avânt atunci când mă opream, pentru că scuterul nu avea putere să urce. Drept urmare, nu este chiar un traseu potrivit pentru un începător.
Pentru a ajunge în satul în care eram cazat, Xaghra, fiindcă drumul principal era închis, singura variantă a fost un traseu neasfaltat, cu ace de păr. Chiar la recepția hotelului, am auzit o discuție despre cum șoferii de Bolt refuză toate cursele în zonă, fiindcă nu vor să conducă pe drumul ocolitor. Am scăpat de trolerul pe care îl transportam pe scuter și am pornit spre Ramla Beach, considerată una din cele mai frumoase plaje din Malta, fiindcă este una din puținele cu nisip de pe ambele insule.
Ramla Bay din Gozo este cunoscută ca „plaja roșie” în malteză, datorită nisipului său roșiatic. Din Ramla Bay, am pornit pe unul din cele mai frumoase drumuri de pe Gozo, la bazinele de sare. Acesta e un drum pe malul mării, lângă care bazine pătrate de mică adâncime rețin apa de mare, care, sub soarele și îmbrățișarea neîncetată a vântului, se evaporă, lăsând în urmă sare cristalină. Este un drum care merită parcurs, deși e în stare proastă, iar atunci când bate vântul, apa din mare ajunge de multe ori pe stradă. O altă problemă ar fi praful care se împrăștie atunci când bate vântul, mai ales că nu am avut o cască integrală, așa că la viteze de peste 30 km/h oră deja îmi intra nisip în ochi pe sub vizieră. Acest drum duce la Ta Pinu, o bazilică romano-catolică mică și sanctuar național, care are o arhitectură deosebită.
Am terminat cu nordul insulei Gozo, așa că am luat-o înapoi spre sud, ca să explorez capitala insulei Victoria și templele megalitice, și m-am urcat pe feribot înapoi spre insula Malta, ca să vizitez Mdina, una dintre cele mai populare destinații turistice din Malta, deoarece nu există nicăieri un loc ca acesta. Situat pe vârful unui deal care domină o mare parte din Malta, este un oraș medieval fortificat, închis în bastioane, mic, dar bogat în istorie. Coborând din Mdina spre sud, drumul este decent spre Grota Albastră, în care poți intra cu barca. Ultima mea destinație a fost St. Peters pool, una din cele mai frumoase piscine naturale din lume, aflată în sudul insulei Malta.
Închiriere motocicletă
Cu ceva timp înainte de călătorie, am tot căutat un loc de încredere pentru închirierea unui scuter. După destul de mult timp de căutări, am găsit doar prețuri exagerate, recenzii negative și depozite de 500 de euro (pentru scutere care nici nu mai valorau atât), pe care oamenii acuzau că nu le-au mai recuperat. Cea mai ciudată țeapă am găsit-o în termenii de închiriere a unei mari companii: „wet seat tax, 50 Euro“. Practic, dacă ploua și aduceai scuterul cu șaua udă, erai taxat cu 50 de euro din depozit, fapt confirmat în recenzii. În final, am găsit o companie mică, fără nici o recenzie sub 5 stele, Scooter hiring Malta, unde, pe lângă faptul că un depozit nu a fost necesar, patronul, Gordon, mi-a adus personal scuterul, iar pe parcurs nu au apărut taxe suplimentare ascunse, drept urmare o recomand cu toată încrederea.
Motocicletă recomandată
După cum spuneam, drumurile din Malta nu sunt cele mai bune, iar cele din Gozo sunt un dezastru. La orice plajă ai vrea să ajungi, este imposibil să nu întâlnești o porțiune de drum neasfaltat. Traseul e realizabil cu orice motocicletă/scuter, dar aș recomanda una mai serioasă dacă vrei să mergi în confort maxim. Este adevărat, te va costa de două ori mai mult decât un scuter.
Comentați?