Diferența dintre Marc Marquez și rivalii săi a fost jenantă. Dar au existat și motive de interes, în opinia noastră.
În 2025, MotoGP a fost campionatul în care 24 de piloți s-au aliniat la start și Marc Marquez a câștigat întotdeauna la final. Conform datelor, campionatul care s-a încheiat cu ultima etapă la Valencia a fost unul dintre cele mai previzibile din ultimii ani: pilotul spaniol de la Ducati a dominat detașat, lăsându-și rivalii doar cu firimituri.
Două statistici pentru a înțelege despre ce vorbim: în ciuda faptului că nu a participat la ultimele patru GP-uri ale sezonului din cauza unei accidentări, Marquez a acumulat 545 de puncte în clasament. Pentru a face o comparație cu sezoanele fără curse sprint și, prin urmare, fără aceste puncte, el ar fi avut 355. Este un număr enorm dacă luăm în considerare că Bagnaia a câștigat ultimul sezon înainte de introducerea curselor sprint, cu 265 de puncte. Pentru a găsi un sezon atât de dominat, trebuie să ne întoarcem în 2019, unde câștigătorul a dominat, acumulând incredibilul număr de 420 de puncte. Câștigătorul a fost, surpriză, surpriză, Marc Marquez.
CONCURENȚĂ? DOAR ÎN CADRUL FAMILIEI
Este practic imposibil să știm ce fel de sezon am fi avut dacă Jorge Martin nu ar fi fost afectat de accidentări și ghinion. Adevărul este că practic nu a existat concurență pentru Marquez: Bagnaia a avut unul dintre cele mai slabe sezoane din carieră (din cauza motocicletei, a sorții cinice și nedrepte și a diverselor incidente), iar singurul care i-a dat bătăi de cap uneori a fost fratele său Alex, care a terminat pe locul al doilea la o distanță considerabilă (78 de puncte, ținând cont că Marc a ratat patru curse).
Puterea copleșitoare a lui Marc Marquez a mers mână în mână cu cea a Ducati, o superputere din ce în ce mai mare în ceea ce privește evoluția tehnologică. Producătorul din Borgo Panigale a plasat șase motociclete în top zece și, pentru al șaselea an consecutiv, a făcut din campionatul constructorilor o simplă formalitate. Și lucrurile nu se vor schimba, cel puțin până când giganții japonezi nu vor ieși din criza de identitate și tehnică. Lucrează la asta, știm asta, și pentru a face acest lucru au angajat oameni de top, dar este nevoie de timp pentru a vedea rezultate concrete.
Rezultatul unui campionat mondial în care un super campion conduce o super motocicletă și îi lasă pe toți ceilalți în urmă – ajutat de greșelile rivalilor săi – nu putea fi altul decât acesta. Atunci de ce merită să urmărim cursele fără să adormim? Ei bine, anul acesta am putut să ne entuziasmăm (pe cât posibil) pentru poveștile secundare: certurile lui Martin cu Aprilia (anul viitor plec, sau mai bine zis, nu), criza lui Bagnaia care l-a făcut teribil de uman și simpatic chiar și pentru criticii săi. Și pentru surprizele neașteptate, cum ar fi Marco Bezzecchi: cel mai puțin așteptat om care, pe cea mai puțin așteptată motocicletă, a încheiat un sezon minunat, încununat cu trei victorii în curse, tot atâtea în Sprint și multe podiumuri. O frumoasă poveste italiană.
Comentați?