După aprobarea planului de restructurare de către creditori, 800 de milioane de euro vor fi necesare pentru repornirea producției grupului. Ceea ce golește astfel terenul de ipotezele fanteziste ale cumpărătorilor externi. Și în timp ce politicienii și băncile mizează pe austeritatea companiei, remarcăm rolul finanțatorului Stefan Zöchling, un om-cheie pentru viitorul KTM
KTM este în siguranță. 25 februarie a fost data anunțată pentru decizia instanței din Ried im Innkreis cu privire la planul portocaliu de restructurare, care a fost aprobat. Prin urmare, KTM nu intră în faliment și merge mai departe, dar cum merge mai departe? Să ne întrebăm pentru o clipă ce înseamnă „salvarea KTM”. Depinde de punctul de vedere. Pentru austrieci, în special pentru cei care locuiesc în zona Mattighofen, înseamnă în primul rând salvarea unei companii prestigioase, a locurilor de muncă, a industriilor asociate și a efectelor benefice asupra economiei. Salvarea KTM înseamnă conservarea companiei în Austria. Pentru fanii motocicletelor portocalii, salvarea KTM înseamnă salvarea produselor pe care le iubesc. Totuși, acest lucru s-ar putea întâmpla și prin mutarea producției în India, așa cum s-a zvonit, sau la München, pentru a da dreptate zvonurilor senzaționaliste din ultimele zile. Pentru Stefan Pierer, care este în prezent foarte nepopular în Austria, salvarea KTM înseamnă salvarea a ceea ce el încă mai consideră a fi compania sa, asigurându-se că rămâne în șa, poate nu direct, dar prin intermediul unui prieten de lungă durată, cum ar fi Stefan Zöchling, șeful Remus, o companie care produce eșapamente pentru mașini și motociclete.
Viitorul pentru bănci este fără Pierer
Așadar, într-o gradație imaginară, de la conservarea totală a situației actuale la bulversarea ei radicală, Pierer era în mod firesc cel mai aproape de conservarea totală, entuziaștii din întreaga lume de bulversarea ei radicală, iar austriecii erau undeva la mijloc. Dar decizia depindea în primul rând de bănci, care dețin trei sferturi din datoriile KTM și pentru care contează doar muntele de bani pe care îl au de recuperat. Pentru ele, Pierer trebuie să părăsească orice rol operațional în cadrul KTM, iar societatea însăși ar putea intra cu ușurință în faliment și să se închidă dacă aceasta ar fi calea de a recupera mai mulți bani. Păcat, totuși, că falimentul nu este calea de a recupera mai mulți bani. Pentru KTM s-a vorbit de o lichidare la 15% din valoarea bilanțului dinainte de criză, încă jumătate din cei 30% promiși. Și apoi băncile, mai ales dacă sunt bănci austriece, sunt într-o oarecare măsură sensibile la opinia oamenilor și la presiunea clasei politice, care este expresia acestor oameni. Deoarece, după cum am văzut, oamenii sunt la mijloc, soluția cea mai probabilă era ca KTM să rămână în Austria, redusă și fără Stefan Pierer. Pentru reducere, cifrele există deja: planul KTM este de a vinde aproximativ 250.000 de motociclete pe an și de a se redimensiona la 3.700 de angajați în Austria (de la peste 380.000 și 6.000 la sfârșitul lui 2023, în ambele cazuri o reducere de aproximativ o treime). Pentru prezența sau absența lui Stefan Pierer, jocul este în continuare de disputat. Interlocutorul băncilor pentru restructurare, pe nume Peter Vogl, a semnalat ceea ce, dacă excludem reaua-credință, sunt erori evidente de gestiune: în special disproporția dintre investiții și producție atunci când vânzările au scăzut, chiar cu prețul cumpărării de componente pe credit.
Acum Este Vvorba de vânătoarea de noi investitori
Între timp, și revenind la început, apare punctul critic al planului de restructurare acceptat oficial. Mai mult decât un plan de restructurare corporativă, a fost un plan, cum se spune, de restructurare a datoriilor: KTM a propus debitorilor să plătească, în numerar și în termen de 90 de zile, 30% din datoriile lor. Puțini, damnați dar prompt. Pentru ca instanța să aprobe propunerea, trebuia ca majoritatea creditorilor să fie de acord, ceea ce s-a și întâmplat.KTM va trebui acum să îi depună lui Peter Vogl 548 de milioane în termenul convenit de 90 de zile, adică până la 23 mai. Această sumă reprezintă 30 la sută din datoria de 1 826 de milioane (creditorii au depus de fapt creanțe în valoare de 2,25 miliarde).
Alte 50 de milioane vor fi plătite de acționari pentru a relua producția la Mattighofen de la 17 martie. Se vorbise de 150 de milioane, iar acesta nu este sfârșitul poveștii, deoarece vor fi necesare alte 800 de milioane pentru a reporni colosala locomotivă a grupului KTM: bani care vor trebui să provină de la noi investitori, pentru care filiala germană a gigantului american Citigroup a fost însărcinată să-i găsească. Prin urmare, așa cum se întâmplă adesea, diferitele ipoteze care au fost formulate par să fi dispărut: o intervenție puternică din partea CFMOTO, achiziționarea de către Rajiv Bajaj, ca să nu mai vorbim de BMW și de mutarea la Munchen. Băncile s-au mișcat, politica s-a mișcat, configurația postcriză nu este încă definită și va depinde de investițiile de 800 de milioane de euro care vor fi realizate în cursul anului. Investitorii implicați (toți mari investitori) ar fi în jur de 20. Printre aceștia se numără și sus-numitul Stefan Zöchling, mai degrabă un finanțator decât un industriaș (un pic ca Roberto Colaninno), care a declarat că este dispus să investească 750 de milioane de euro împreună cu Bajaj. Zöchling este foarte apropiat de Pierer.Rezultatul final va depinde de tirajul dintre bănci și investitorii privați: în ciuda vântului puternic din interior, ceea ce contează în aceste chestiuni nu este cu siguranță părerea oamenilor.
Comentați?