MOTO MUS  își deschide oficial porțile noului Showroom din București

Evenimentul va debuta vineri 14 iunie  la ora 11:00, urmând ca la ora 16:00 să aibă loc un moment special: dezvelirea și prezentarea oficială a noilor modele Benelli BKX 300S și Tornado Naked Twin 500, în prezența lui Giovanni Malerba, delegat Benelli Italia.

Programul include Test Ride cu peste 20 de motociclete și scutere, precum și prezentarea SHOEI Personal Fitting System de către un delegat SHOEI Europe.

De asemenea, sâmbătă la ora 16.00 va avea loc un workshop despre aventuri pe două roți incluzând prezentarea de carte a invitatului special Bertici Attila. Evenimentul se va încheia in jurul orei 18.00 cu înmânarea premiilor câștigătorilor înscriși la tombolă.

MOTO MUS, compania condusă de Csaba Enyedi, s-a specializat în vânzarea motocicletelor second-hand și noi, având o prezență puternică în București. Cu o gamă variată de servicii și produse, ei se adresează atât motocicliștilor experimentați, cât și celor la început de drum, oferindu-le nu doar motociclete, ci și echipamentele necesare pentru o călătorie sigură și confortabilă.

Compania este dealer autorizat pentru Kawasaki, Yamaha, Sim, Triumph și importator pentru Benelli, care a câștigat deja popularitate în România.

”Majoritatea motocicletelor second-hand sunt vândute online, cu plata în avans și livrare la domiciliu, iar rata de refuz este extrem de scăzută, cu doar două motociclete din 10.000 returnate, și acestea nu din cauze tehnice. Totul pornește de la cererea clienților. Unii trec de la o motocicletă rulată de 20 de ani, la una de 5 ani, (prin programul buy-back), iar cei care au avut motociclete de 5 ani trec pe unele noi” (CsabaEnyedi)

Fiecare motocicletă second-hand pleacă din showroom cu o garanție de 6 luni, extinsă ulterior la un an, pentru a asigura clienților o experiență fără griji chiar și în afara sezonului. Iar o motocicletă nouă are o garanție de doi ani. "Există un standard în vânzări. Standard înseamnă complet verificată și pregătită pentru a parcurge 5.000 km fără intervenții". (Csaba Enyedi)

Din brandurile comercializate, TRK-ul 702 se vinde cel mai bine, este poate cea mai căutată din Europa, iar la MOTO MUS este pregătită integral pentru orice tip de aventură.

”Modelul de stradă este disponibil la un preț de aproximativ 7500 EUR, în timp ce versiunea X, dotată cu roți spițate și adecvată pentru off-road, este oferită la 7990 EUR. Este important de subliniat că fiecare motocicletă este livrată cu un set de trei valize din aluminiu, a căror valoare se ridică la 1500 EUR. Astfel, cu un buget de 8000 EUR, clienții pot achiziționa o motocicletă complet echipată, inclusiv cu scut din aluminiu, cric central, protecții pentru mâini și cele trei valize” (Csaba Enyedi)

Filosofia companiei este de a crea legături bazate pe înțelegere și colaborare, de aceea accentul se pune pe consiliere și construirea de relații pe termen lung cu clienții. Compania oferă garanții extinse și posibilitatea de returnare sub anumite condiții, subliniind angajamentul pentru satisfacția clienților.

Iubitorii de motociclete ADV au dominat piața

IRECUPERABIL ÎNDRĂGOSTIT DE MUZICĂ, DORU TRĂSCĂU A CULTIVAT PE LÂNGĂ ȘI PASIUNEA MOTOCICLISMULUI. A FĂCUT-O PÂNĂ LA NIVELUL LA CARE A DEVENIT UN FIN CUNOSCĂTOR.

Fredonam câteva melodii The Mono Jacks. Îmi plăceau. Erau așternute pe un ritm cu care rezonez. Apoi, la începutul anului am avut o perioadă personală delicată, iar dintr-un ocean de versuri ce există pe lume, doar în câteva am găsit fragmente din povestea mea. Dintre ele, multe erau răsfirate în melodiile lor. Începusem să le știu pe dinafară.

Text și foto: Adrian Cobzașu

Deși Come back girl are un limbaj universal, mie îmi vorbeau piesele în română. Oricum ai încerca, „Se-mbracă cerul în straie de furtună“ nu va suna la fel în limba lui Shakespeare. Îmi asum faptul că aș putea suna ignorant: înaintea interviului n-am vrut să mă documentez în niciun fel și nici n-am avut vreo întrebare pregătită. Până la urmă, mi se pare important cât de bine cânți la chitară nu de câți ani o faci. Probabil și faptul că fotografiez și scriu m-a influențat.

Consider piesele drept acte de creație și când simt o legătură cu ce e povestit în ele pot spune că au atins nivelul abstract de artă. Acea lucrare finală, execuție la care nu ai ceva de schimbat, care te face inevitabil să pui o pauză în gânduri și să te bucuri de momentul prezent, cu bune și rele.

După interviu am săpat puțin. Știu, cam târziu! Doru a fondat trupa AB4 în anii 2000, câștigând un pic mai târziu trofeul pentru Best Romanian Act la MTV Europe Music Award, în Scoția. Performanță neegalată de o trupă românească.

BENZINĂ, ARSĂ PARȚIAL

După multe aventuri în compania comunistelor, Mobre, DNEPR sau Ural, care ajungeau toate după un timp la același set de probleme, a făcut o pauză destul de mare în călătoria pe două roți pentru că nu-și permitea ce voia, iar neajunsurile erau prea multe.

Pentru a rămâne conectat la fenomen a început să citească tot ce-i cădea în mână, de la teste de mănuși la arhitectura suspensiilor. Discuția noastră zbura în toate laturile motociclismului, doar că în unele zone tehnice mă simțeam aproape ca la școală, când fusesem la toate cursurile dar nu repetasem.

Primele două publicații de profil răsfoite au fost franțuzești. Apoi a apărut Superbike, pe care o consideră cea mai bună apariție pe hârtie, la care se și abonase. În ultima perioadă o cumpăra de la Gară, pentru că acolo era ultimul chioșc care o mai aducea. Costa mult dar nu se putea abține, o citea din scoarță în scoarță, învățând multe lucruri despre motociclism în general. Ne-a spus că în perioada petrecută în Italia citea și DuoRuote.

Doru Trăscău este motociclist de 22 de ani și a „început călătoria pe două roți cu IJ și Jawa, oricum alte opțiuni nu existau. Un IJ care în mod ciudat trăgea mai bine decât Jawa unui vecin. Jawele erau niște... super vitezane“. S-a plimbat mult cu IJ-ul dar, nu foarte departe. „Era o problemă cu motocicleta pentru că avea o instalație electrică păcătoasă, pe 6 V.

La mecanică mă descurcam, dar nu știam deloc electrică. A pus cineva la punct instalația și aveam în sfârșit semnalizatoare, dar lăsase o legătură greșit care făcea scurt, iar în momentul în care acționam frâna mi se tăia curentul. Eram de departe cel mai zăpăcit motociclist la semafor pentru că eu, ca să țin curentul în bobina de inducție, trăgeam ambreiajul când puneam frână și acceleram continuu. Era o aventură.“

ITALIANCA. CU GÂNDUL LA V4

După acea pauză, impulsul de care avea nevoie pentru a se duce la showroom a fost o reclamă cu o ofertă de leasing. Clipul arăta un motociclist în echipament complet care intră hotărât în garaj, dar nu se poate urca în șa pentru că îl ține spatele. Își dă casca jos și apare un bătrânel. Doru s-a identificat imediat, fiind cel care urmărea Moto GPul de când era copil și știa mai multe lucruri despre mobre și motociclism în sine decât cunoscuții care aveau cu ce se plimba.

N-avea rost să aștepte. A condus un Kawaski ER-6 în varianta carenată pe care l-a modificat, inclusiv cu semighidoane montate în locul ghidonului clasic. I-a plăcut mult cuplul dezvoltat de bicilindru dar, ergonomia motocicletei și constituția proprie nu se potriveau. A trecut la Honda CBR 650F și, printre altele, a descoperit ce înseamnă calitatea finisajelor.

Apreciază faptul că încă putea sta cumva „în“ motocicletă, să o simtă, nu complet deasupra ca la majoritatea sportivelor noi. Însă modul în care livrează puterea acel 4 în linie nu e chiar pe placul lui, cu atât mai puțin când trebuia condus în oraș. S-a simțit bine pe ea abia când a ajuns pe circuit, la Adâncata. „Dar nu-mi permit să merg săptămânal. Pneuri, revizii, taxe de circuit și așa mai departe.

Mi-am dorit să fac asta încă de când eram copil, am avut permis de la 18 ani. Am mers cât am putut de mult și îmi place motociclismul, îl respir. Dacă s-ar putea și noaptea în somn aș merge. Iar circuitul e ca un vis devenit realitate“. Totuși, ne-a spus că vrea ceva care să-i aducă satisfacții și în restul timpului, atunci când doar trebuie să ajungă undeva.

Yamaha XSR e un model care i-a căzut cu tronc, în mare parte și că are acel cuplu livrat de jos. Decizia e parțial subiectivă, așa cum se întâmplă multora dintre noi, pentru că motocicleta pur și simplu l-a făcut să râdă din primii kilometri parcurși. Să-i vorbească, dacă vreți. „Și-mi place la ea că este undeva la limita frumoasă în care vehiculul nu mă domină.

Ajung cu ea într-o plajă unde e puțin intimidant, doar atât cât trebuie. Am în plan să o modific, dar o vreau tocmai ca să evoluez plecând de la alte premise. Motocicleta de vis pe care mi-aș lua-o dacă aș avea banii este Aprilia Tuono. Îmi dau seama că ar dura mult până aș ajunge să stăpânesc toată herghelia, 175 cai sunt mulți.“

POVEȘTI

Doru este unul dintre oamenii care au înțeles cât de important e factorul uman în bunul mers al motocicletei. Am găsit puncte comune pe lista de dorințe cum sunt California Superbike School, Ducati Riding Experience sau cursuri locale. Aici am ajuns să vorbim inevitabil și despre cei doi instructori acreditați (și) BMW, Marius Băcilă (Rider Academy) și Matei Albulescu (RideX), fiind de acord asupra unei reguli nescrise: cele mai mari șanse să întâlnești oameni mișto printre motocicliști, dintre cei care știu să pună o virgulă în propoziție, le ai în rândul celor care preferă motocicletele adventure.

În noiembrie 2017, The Mono Jacks lansa albumul Ușor distorsionat, doar cu piese în română. Fără niciun alt merit personal în afara faptului că ascult muzică aproape continuu, îmi place să spun că sună internațional, chiar dacă versurile sunt în română. Doru Trăscău este tatăl a doi copii și a fost ani întregi grafician la EA Sports, ocupându-se de jocurile FIFA. Asta pe lângă viața de artist.

A fost, pentru că ne-am întâlnit cu puține zile înainte să se dedice muzicii. N-am întrebat cum s-a descurcat. Despre poveștile sau lumile cu care se identifică oamenii într-o melodie nu e străin, găsindu-se alternativ atât în poziția de creator cât și în postura celui care face muzică propriu zis.

Crede cu tărie în povestea storytelling-ului, așadar sunt multe picături reale adăugate în versuri. Ca o scurtă concluzie la ce s-a discutat, e clar că muzica și motocicleta îți dăruiesc diferite stări. Poate similare, uneori. Un carusel de emoții, o transă de moment sau altceva mai simplu.

Când îți pui casca și pornești la drum te poți izola. Nu este vorba nici de singurătate și nici de a străbate mări și țări pe două roți în căutarea sensului vieții. E un moment de liniște pe care îl ai indiferent că în jurul tău se învârt sute de mașini sau ești doar tu singur pe stradă.

Proiectele asociației

Situația parcului moto din România

Ca orice speed dating serios, și această incursiune la circuit se desfășoară în funcție de nivelul de experiență pe care îl ai, nu neapărat de numărul de kilometri.

Descrierea pe scurt a întregului eveniment este distracție în limitele de siguranță ale fiecăruia. Încercăm lucruri noi într-un mediu controlat ca să ne fie mai ușor pe stradă sau într-o situație limită. Tot ce pui în aplicare pe pistă te va ajuta să fii în siguranță în trafic deschis, să fii mult mai în control atunci când crești ritmul și mai calm atunci când o situație periculoasă îți impune un răspuns imediat.

Pentru cei care nu sunt străini de viteză și stăpânesc tehnicile de bază discuția urcă la nivelul orientării și folosirii întregului spațiu disponibil, trase corecte, perioade de frânare și în cele din urmă constanță. Dar chiar și aceștia mai avansați au nevoie de o dezmorțire după anotimpul rece în care ieșirile pe două roți au fost mai mult deplasări. Despre timpi pe tur nu e cazul să vorbim aici, poate mai degrabă de timpul petrecut cu fiecare model în parte și discuțiile aprinse și lungi de după, avute de participanți.

ETAPE

Se începe cu o trecere în revistă a regulilor generale de condus. Cum să stai în șa, dacă să cobori din ea și cât, cum ar trebui să ții picioarele pe scărițe, cum se frânează și alte amănunte. Evident că ți se readuce aminte configurația circuitului și zonele care necesită mai multă atenție.

Oricum, se pare că niciodată nu e prea târziu să repeți unele elemente de bază. Eu am văzut chiar în fața mea cum s-a dezechilibrat cineva atunci când a dat cu cizma de asfalt când s-a înclinat într-un viraj pentru că nu-și ținea vârful piciorului pe scăriță.

A fost totuși un caz izolat. Un track day este genul de activitate care te ține la foc mărunt în așteptarea zilei de luni. Dacă mai pui și faptul că apuci să te dai cu modele preferate din gama BMW, poți numi ziua o mică sărbătoare personală.

SPEED

Am început instinctiv cu R1200 GS, model care surprinde de fiecare dată prin cât de bine se comportă pe circuit. M-am dat cu el prima oară, cu modelul anterior, pe pistă undeva în sudul Franței, pe un circuit de teste, și am descoperit cum e să te arunci de pe o parte pe alta de parcă ai sări în piscină de la trambulină. Glumesc, pur și simplu este impresionant cât de mult te poți apleca și faptul că o faci de la înălțime considerabilă amplifică senzațiile.

Totul în timp ce motocicleta rămâne previzibilă și poate poate deveni foarte rapidă în mâinile potrivite. Am încercat de toate, de la maxi scuterul C 650 la trans continentalul K1600 GTL. Fiecare trebuie condusă într-un anume fel, iar asta te obligă să te adaptezi imediat la noi repere, atât de înclinare cât și de poziție în șa. Dar îți și deschide ochii cu privire la tipurile de motociclete existente în afara celei pe care o conduci sau crezi că o dorești. Poate este timpul să experimentezi și altceva!

Am luat la plimbare un R nineT, pe care îl găsesc întotdeauna atât relaxant de condus cât și incitant. Apoi, pentru a compensa lipsa de putere pe circuit, am sărit pe un S 1000 R. O poziție la limita confortului și ghidonul lat care te ajută să o arunci unde vrei tu o fac ideală pentru stradă, iar cei 160 CP pentru circuit. Recunosc faptul că personal mai am destul până să scot untul din ea așa cum ar fi posibil. Am făcut câteva ture cu F850 GS.

SPEED

Abia așteptam să văd cum se comportă, știind că are printre altele șasiu nou, motor mai mare cu două axe contrabalansoare pentru reducerea vibrațiilor și ordine de aprindere decalată cu 90° pentru un sunet care să-ți gâdile urechile. Pot să zic doar că trage liniar și oferă demaraje cu care nu îți e rușine nici pe circuit. Știi că e pentru off road, dar când descopei că are ceva protecție la vânt și quickshifter, te întrebi ce-i cu roata aia de 21 inci.

Zvâcnește imediat când îi ceri ceva dar, rămâne suficient de stabil încât să-ți dea încredere. Deși sunt multe de spus și de aflat, e un alt animal față de anteriorul F800 GS. Și o mențiune specială pentru R1200 RS, un derivat cu veleități sportive pus în mișcare de motorul boxer de 125 CP.

La cât cuplu are, trebuie să fii ceva mai atent să potrivești schimbările de treaptă cu turația, altfel îți mișcă, nu chiar fuge, un pic spatele. Cumva, și acest mic detaliu e o plăcere în sine. Un sport touring care îi lasă și pe cei cu burtă să se bucure de viraje fără efort, lăsându-i să se mute ușor de pe o parte pe alta. Capriciile vârstei.

Când treci de perioada în care te bucuri la senzațiile aparente trăite în trafic deschis, începi să-ți lărgești orizontul. Pe un circuit poți căuta în siguranță limitele tale, înainte de cele ale motocicletei, apoi îți vezi de drum cu setea de viteză stinsă. Temporar.

Sursa The Verge, susa foto greencarreports