Noul produs al celor de la Ducati, Diavel 1260, a câştigat cel mai prestigios premiu pentru design, "Red Dot Award: Best of the Best".

In fiecare an, începând cu 1955, "Red Dot Design Award" a fost decernat celor mai originale şi inovative produse din diferite domenii precum modă, IT, industria auto, etc. La ediţia din acest an au fost evaluate peste 5.500 de produse de către un juriu internaţional alcătuit din 40 experţi în design. Aceştia au fost impresionaţi de designul noului Ducati Diavel 1260, conferindu-i premiul "Red Dot Award: Best of the Best".

Este pentru a treia oară când Ducati este recompensat cu acest premiu, după cele obţinute în 2013 cu modelul 1199 Panigale şi în 2016 cu Xdiavel.

Te-ar putea interesa si: Noul Ducati Diavel 1260 la Motor Bike Expo Verona 2019

Puternic şi cu aspect atletic, noul Diavel 1260 combină performanţele unui maxi-naked cu ergonomia unui cruiser. Designul său sofisticat reinterpretează stilul Diavel într-o cheie contemporană, integrând armonios propulsorul Testastretta DVT 1262 ce dezvoltă o putere de 159 CP.

“Nu este deloc uşor să obţii aceste premiu. A treia oară deja ne obligă la mai mult şi suntem foarte bucuroşi că Diavel 1260 a devenit un icon al designului”, comenta Andrea Ferraresi, managerul lui Ducati Style Centre. “Deşi suntem conştienţi că motocicletele noastre sunt cele mai frumoase, o astfel de recunoaştere ne bucură în mod deosebit, cu atât mai mult cu cât la competiţie au participat mulţi designeri faimoşi. Speram ca şi fanii mărcii să primească cu entuziasm noul model Ducati Diavel 1260 care este deja disponibil în reţeaua de dealeri”, a mai adăugat Ferraresi.

Specialiștii în proiecte Cafe Racer “E3 Motorcycles” din Brooklyn (N.Y.) au restaurat pentru un client o motocicletă din 1975 – Honda CB550 Four. Aceștia au adus-o în starea ei originală, cu minime modificări.

Întregul proces a fost documentat, pas cu pas, de confrații de la BikeExif, într-un serial numit Saturday Sessions.  Un nume inspirat din faptul că majoritatea restaurărilor pe care le fac pasionații în atelierele proprii au loc în weekend-uri, ca hobby.

Iată cum a renăscut Honda în mâinile băieților de la E3, de la dezmembrare până la reasamblare. Este un ghid foarte bun pentru cei care și-ar dori să readucă la viață o motocicletă veche – pot să-și facă o idee despre ce-i așteaptă.

„ÎMI PLAC MOTOCICLETELE VECHI, RETRO, DAR PREFER SĂ LE FAC CU MOTOARE NOI. POT SĂ SCOT DINTR-O MOTOCICLETĂ 2016 UN „LOOK“ DE PANHEAD, DAR CU PERFORMANȚELE ACTUALE. ȘI CU GARARANȚIA DE RIGOARE. DEGEABA O MOTOCICLETĂ ARATĂ BINE DACĂ TE LASĂ ÎN DRUM“

Ace Custom înseamnă Andi Ceucă. Iar Andi este categoric un personaj. Oarecum rece și distant la prima vedere, dar de o subtilă complexitate sub această aparență, dublată de o seriozitate și franchețe pe care, trebuie să o spunem, nu le întâlnești atât de des pe cât ar fi normal în mediul de afaceri din țara asta. La care adăugați pasiunea pentru motociclete transformată în timp într-o afacere pe care o conduce având ca principiu respectul pentru clienți, tradus în motociclete făcute în primul rând să nu pună nimănui viața în pericol. Apoi adăugați o tolbă plină cu povești - cu și despre motociclete, evident! - spuse cu haz și aveți oarecum o imagine a lui Andi. Crescut într-o familie de motocicliști, cu poveștile aferente, de pe vremea când echipamentul nu era ce e astăzi, cum spune Andi, când erau nevoiți să se învelească în cartoane ca să poată merge iarna deoarece nu exista alt mijloc de transport, nu a fost greu ca pasiunea să se moștenească. În jurul vârstei de 10 ani a descoperit plăcerea de a șurubări, modificând biciclete, pentru început. Pe la 14 ani și-a cumpărat prima motocicletă cu banii strânși fără știrea părinților, un „cross“ de 50 în acte, cu un motor de 125. După cum spune el, face parte din generația celor care au crescut cu filme gen Harley Davidson și Marlboro Man, deci idealul său era un Harley, evident.

Cătălin Heson: Care a fost primul tău pas serios către zona Custom?

Andi Ceucă: Totul a trecut la nivelul „profi“ când am plecat în Germania, prin 2000, pentru a construi o motocicletă Custom. O motocicletă construită de la zero, pornind de la desen. Așa că am facut-o integral acolo, unde aveam suport tehnic. Am lucrat în reprezentanța H-D cu cele mai mari nume din industrie. Am avut șansa să-i cunosc pe cei de la Walz Hardcore, pe Thomas Habermann - legende ale customului - suficient de bine cât să pot fura meserie. Pentru că nu te învață nimeni. Trebuie să furi meseria. După ce am construit motocicleta albastră Hot’n’Icy, lansată în 2003 în România, am încercat să fac o afacere din customizarea de motociclete. Însă în acel moment piața nu era pregătită pentru acest gen de „business“, nu a fost o afacere de succes, a fost doar pasiune și plăcere. Apoi am modificat motociclete în garaj - ba un Intruder de 1800, ba un Diavel, pe care le schimbam total. Adică le făceam cum îmi plac mie. Desfăceam tot, vopseam tot... Prietenii veneau și cereau să le mai fac câte ceva la motociclete. Chiar dacă mă ocupam de alte afaceri, nu m-am rupt de tot, dar era mai mult de hobby. Dar faptul că n-am fost fericit de-a lungul timpului făcând altceva m-a făcut să-mi dau seama că asta îmi place și asta trebuie să fac. În 2014 a înființat Ace Custom, nume care vine de la Andi Ceucă. A început să expună la T-Fest și la „Iubim 2 Roți“. Piața începea să se miște. Era cerere, a avut un răspuns cât de cât. Apoi a deschis garajul din Otopeni, unde a trecut la următorul nivel, realizând primele trei motociclete. C.H.: Exista o piață și o cultură Custom în România?

A.C.: În România piața este în creștere. Cultura... se dobândește. Asta este o parte din lupta mea. Să-i învăț pe oameni ce înseamnă Custom. Este meritul meu și al tuturor acelora care fac Custom. Nu e ușor. Însă vin cu experiența acumulată în Germania și vreau să duc lucrurile la un standard de calitate profesional, demn de un brand de renume. C.H.: Ai o manieră personală în care îți place să construiești?

A.C.: Sunt un fan al stilului minimalist. Îmi place să scot tot ce nu e necesar de pe motocicletă și să o reduc strict la plăcerea de o conduce. De aceea nu îmi plac și nici nu fac Custom-uri cu două locuri. Vreau să scot în evidență frumusețea motorului, îmi plac liniile alungite, nu cele masive, butucănoase. C.H.: De unde provin piesele?

A.C.: Și noi construim piese unicat, însă cele mai multe le aducem de la producători recunoscuți, cu certificare TUV, care pot trece de RAR și care să ofere siguranță în exploatare. Nu poți, de exemplu, să faci o frână în garaj. Să faci o aripă ori un rezervor e una, dar să faci improvizații și modificări neautorizate, cu asta nu sunt de acord. Nu fac modificari ale cadrului, ale sistemului de frânare, ale cursei amortizoarelor, decât cu piese omologate. Din respect pentru clienți, nu vreau să pun în pericol viața nimănui. Avem piese și accesorii omologate pentru toate brandurile. C.H.: Hotărăște clientul sau îți impui punctul de vedere?

A.C.: Sunt un fel de consultant... Dacă omul vrea ca motocicleta să fie într-un anumit fel, eu sunt obligat să-i explic de ce anumite lucruri merg bine împreună, de ce altele nu, încercând să obțin ca rezultat final ce vrea el. Nu încerc să-mi impun ideile decât pe partea tehnică. Și asta pentru a fi în siguranță. În orice caz, trebuie să existe o chimie între mine și client ca să iasa un lucru bun. C.H.: Cât timp lucrezi în medie la o motocicletă?

A.C.: Depinde de ce facem. Pentru ultimul proiect „The Snake“ s-a dat avansul în februarie și a fost gata pentru primele teste la mijlocul lui iulie. Clientul a vrut să o folosească vara asta, așa că nu a fost timp pentru a se face un cadru. S-a cumpărat o motocicletă nouă, un H-D Pro Street Breakout 2016, din care au rămas doar cadrul și motorul. A fost refacută toată instalația electrică, iar conceptul de bord, toate prinderile comenzilor, aripa spate, rezervorul și bascula sunt făcute de Ace Custom. Jantele sunt Thunderbike. Roata față are 26 de inch, spatele 23, cu o lățime de 260. Este echipată cu un computer ThunderMax care se „remapează“ în timp real, în funcție de stilul de pilotaj. Adică poți schimba în viteza a 6-a la 40 Km/h fără să „dea în nas“. Puterea motorului este crescută cu 30%, iar ciclistica, în ciuda dimensiunilor - a ajuns la 2,60 m - este foarte bună. În momentul în care a fost comandată, era a 6-a din lume cu aceste roți: una prin Rusia, vreo două prin Dubai, 2 prin Germania... Față de celelalte, designul și ascunderea părții electrice sunt marca Ace Custom. Îmbrăcatul în piele a fost o aroganță supremă, a fost alegerea clientului.

UN CUSTOM VOTAT DE APROAPE 4000 DE OAMENI. YAMAHA FINE CUT - XV950 ESTE CU SIGURANȚĂ UN REMARCABIL EXEMPLU DESPRE CUM ȘTIU ȘI POT ROMÂNII SĂ PERSONALIZEZE MOTOCICLETELE.

Campania Yard Built lansată de Yamaha în urmă cu câțiva ani a prins destul de bine în piață, atât în cea a amatorilor de motociclete personalizate, cât și în cea a customizatorilor, fie ei de renume ori nou intrați în această zonă. Acest concept-concurs și-a câștigat adepți odată cu prima colaborare dintre Yamaha și unii dintre cei mai cunoscuți manufacturieri, cum ar fi Wrenchmonkees, Matt Black Custom Designs sau roCkS!bikes. Roadele acestei colaborări au fost creații fantastice realizate pe baza gamei Sport Heritage a producătorului nipon, arătând că se poate lua ca bază o motocicletă nouă și să fie personalizată în fel și chip fără modificări de structură, deschizând totodată o nouă lume posesorilor de motociclete care se pot gândi la un custom personal fără a avea cine știe ce cunoștințe tehnice. După această experiență fastă, Yamaha s-a gândit să lanseze provocarea și propriilor dealeri. Care au arătat că posibilitățile de personalizare ale modelelor din gama Sport Heritage nu sunt rezervate numai experților cu bugete nelimitate. În luna aprilie s-a încheiat cea de-a doua ediție a Yamaha Dealer Built, competiție în care și România a avut un reprezentant. Unul singur, dar bun! Modelul construit în „propria curte“ de către Madras Motorparts si Tridex sub numele de „Fine Cut“ este un rezultat remarcabil în contextul conceptului strict lansat de Yamaha. Strict pentru că regulile au fost simple și limitative: s-a putut lua ca model de lucru o motocicletă Yamaha din gama Sport Heritage, se putea face orice îi trecea prin cap echipei de „meseriași“, cu singurele condiții ca motocicleta să poată fi readusă lesne în starea ei originală, să fie street-legal, înmatriculabilă și perfect funcțională.

Cum ar veni, numai șuruburi și piulițe, fără tăieturi sau suduri, modificări structurale majore. Ceea ce face ca acest concept să aibă o importanță majoră în a pune la încercare imaginația customizatorilor. Și uite cum la „ceas de seară“ - se întâmpla pe 27 noiembrie 2015, iar înscrierile se terminau pe 30, tot în acea lună - importatorul român îl sună pe Marius Diaconu (de la Madras - dealer Yamaha) și-i zice: „n-ai vrea tu să...?“. Ba da! a spus el. Curajos omul! - zicem noi - în condițiile în care lucrarea trebuia să fie gata pe 31 ianuarie 2016... Fix o lună și 10 zile a avut la dispoziție să strângă echipa, să hotărască ce model aleg, ce să facă și... să facă! Pe lângă oamenii din propria curte, pe cine să sune Marius mai întâi? Evident că pe Moșu (Cătălin Stary) din Botoșani! - una dintre realizările lui de excepție ați văzut-o și la Moto Magia. Care a venit alături de proiect nu numai cu experiența lui! - dar și cu garajul de la Tridex, unde a prins contur frumusețea asta. Cu ajutorul a încă cinci oameni. Au ales și cumpărat XV 950 (a sosit în Iași pe 20 decembrie 2015). Pentru că vroiau să facă un cafe racer și li s-a părut cea mai ofertantă. Au desenat proiectul înainte de a avea motocicleta „în carne și oase“ și au gândit ce componente vor să înlocuiască, la limita minimă impusă de regulament. Așa că românii noștri au luat la puricat catalogul Yamaha cu piese after-market și au ales o minusculă carenă față, amortizoarele spate și burdufuri pentru furcă. Dar ei vroiau mai mult! Evident, în condițiile concursului.

Au mers mai departe și ceea ce au realizat vine complet din altă galaxie. Au vrut să se apropie de acel spirit al anilor 70, fără prea multe plastice pe mobră. Poți recunoaște, evident, XV-ul 950 de la care s-a pornit, dar tot mixul deinfluențe de care a avut parte, te lasă fără suflare. Un mix care este rezultatul faptului că nu au putut aduce motocicleta complet (din cauza regulilor) la stadiul dorit de cafe racer. Din start remarci alama și lemnul din belșug. Sunt mult mai multe aspecte care merită atenție, iar dacă le-am fi amintit pe toate înainte de acestea, s-ar fi putut să vă pierdeți interesul până să vă aducem în prim-plan alama și lemnul. La prima vedere ies în evidență clemele din alamă și suporții, prelucrate și lustruite ori cu migală făcute să aibă o patină de vechi pentru un efect vizual deplin, niturile și șaibele - tot din alamă! - și apoi finisajele din lemn. Accentele realizate din lemn și furnir sunt de-a dreptul uimitoare. Nu ai cum să nu remarci finețea cu care au reușit să îmbrace fiecare spiță a roților cu furnir poilișat și tratat special contra umezelii. Fiecare lamelă a fost măsurată la perfecție, tăiată cu ajutorul laserului și potrivită cu grijă să se „pupe“ cu întregul. La o privire mai atentă descoperi și alte lucruri uimitoare. Cum ar fi seringa din sticlă, încorporată într-o mică nișă a rezervorului (preluat și transformat de la unBMW), care nu este altceva decât un indicator al nivelului benzinei. O altă seringă, cu do puri din plută, o găsim în locul micului container pentru lichidul de frână. În fapt, frâna față este acționată de un piston de la o frână spate, modificarea permițând să fie acționată manual. Aceste accesorii din zona medicală au venit firesc în urma confirmării unui client. Medic. Care le-a dat mână liberă și nici orestricție de buget. Și din punct de vedere al tehnologiilor de ultima oră „Fine Cut“ nu dezamăgește, iarăși. XV950 este evident o mașinărie completă a anilor noștri, beneficiind de o unitate electronică ce controlează o multitudine de funcții. Comenzile de pe ghidon au fost eliminate, la fel ca și releele și cablurile de sub șa, iar bateria a fost repoziționată. Motorul a rămas în forma stock, Fine Cut primind în plus un filtru K&N, capace noi și o tobă racing doi-în-unu. S-a lucrat ca la „nebuni“: până la 20 de ore pe zi, bătând calea în fiecare zi de la Iași la Botoșani și înapoi, cu stress-ul termenelor de livrare a pieselor after-market care trebuiau să se potrivească cu restul. Atmosferă faină, entuziaști până la capăt, rezultat conform așteptărilor. Un pic peste, așa cum zice Dan Cătălin Neagu, cel care schițat prima dată în creion ce avea să devină Fine Cut. Pe lângă construcția diverselor piese. „În România, din păcate, cererea de motociclete customizate este mică, nu se poate numi nici măcar de nișă. A fost primul proiect de amploare la care am participat. Plecam dimineața spre Botosani și ne întorceam când „dădea Domnul“. A fost o muncă de echipă, chiar dacă fiecare s-a ocupat de ceva anume. Cu idei au venit toți. Eu am regândit și realizat traseul evacuării, plus alte elemente. Moșu a lucrat la rezervor, fiind ideea lui. A folosit metode tradiționale, plumb, cositor. Tot el a venit cu ideea seringilor. Alt om a făcut prelucrarea pe strung a manșoanelor din lemn pentru ghidon. Domnișoara (Mădălina) a finisat roțile. S-a luat șablon de pe spițele curățate până la metal, furnirul a fost tăiat la un ploter în Botosani, apoi finisat și șlefuit cu pile de unghii, lipit cu un adeziv special, impregnat cu ulei. Mai greu a fost să ascundem instalația electrică, care a fost repoziționată toată, fără să se modifice lungimea. I-am adăugat o centralină cu senzori de mișcare pe 6 axe, care a simplificat instalația de pe ghidon. Se pot seta funcțiile luminilor, cum ar fi în cazul semnalelor care se pot opri când motocicleta se ridică de pe viraj. Am pus minimul posibil de la Yamaha, restul e manufacturat“ - ne-a spus Dan Cătălin Neagu. În urma votării la nivel european, Fine Cut s-a clasat pe locul 2. Un argument în favoarea impresiei noastre că această zonă a manufacturierilor s-a cizelat și diversificat clar în ultima vreme și în țara noastră. Mai trebuie ca și potențialii clienți să-și dorească un unicat și să aprecieze munca. „Classic, no plastic!“ este unul dintre dictonurile artiștilor Custom. Fine Cut abundă în elemente din lemn și alamă și scapă de orice piesă din plastic care fusese montată de fabrică pe XV950.