Termenul traseu moto arhiva - MotorXpert

O mare de insule-Reportaj de călătorie Slovenia & Croația

Andrei Micu — Wed, 04 Sep 2024 18:10:36 +0000

Drumuri virajate între golfulețe și promontorii, feriboturi și porturi de agrement într-o călătorie de-a lungul coastei Adriaticii...

După ce trecem granița la Trieste, o fâșie lungă și îngustă ne desparte de Croația. Un teritoriu cu o lățime de puțin peste 10 km, dar care permite Sloveniei, universal renumită pentru frumusețea peisajelor sale alpine, să aibă deschidere spre mare. În cale ne apar Koper, Izola și, în cele din urmă, chiar în vârful estic, orașul Piran, vârful magnific al acelui triunghi inversat care se aruncă în albastrul Mării Adriatice și care poartă numele Istria, un ținut străvechi, drag sufletului nostru datorită rădăcinilor comune pe care le avem de secole, dar care, o lungă perioadă în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost tragic de îndepărtat. [caption id="attachment_59310" align="alignnone" width="2560"] Piran[/caption]

De la un feribot la altul

Din istoria care ne-a unit vreme de secole au rămas urme de o frumusețe extraordinară. Și, fără îndoială, Piran, devenit magic în roșul soarelui la apus din această după-amiază târzie, în timp ce facem fotografiile, este un exemplu magnific în acest sens. O frumusețe care continuă în drumul nostru spre sud, urmând coasta pe care sunt înșirate una după alta nenumărate splendori. La puțin peste 10 km de Piran, ajungem la pasul Sečovlje, dincolo de care intrăm în Croația. Părăsim apoi Slovenia și, odată cu ea, Uniunea Europeană, trecând pe lângă un post de frontieră precum cele care, odinioară, fragmentau călătoriile pe Bătrânul Continent. Puțin mai departe se află Umag, apoi, coborând spre sud, se înșiră unul după altul satele de la malul mării, care, datorită rădăcinilor lor în istoria Veneției, se mândresc și astăzi cu centre istorice de mare farmec. Novigrad, de exemplu, dar și mai mult Poreč, care își dispută cu Rovinj titlul de cel mai fermecător sat de la malul mării din întreaga Istrie. Datorită bazilicii eufrasiene, Poreč este înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Mozaicurile sale sunt considerate printre cele mai frumoase exemplare de artă bizantină existente, rivalizând cu cele de la Ravenna, aflată la doar 100 km peste Marea Adriatică. D75 coboară spre sud urmărind din nou linia coastei, eliberându-se treptat de traficul care, mai ales în toiul sezonului estival, împreună cu căldura toridă, atenuează plăcerea de a călători. Trecem prin Vrsar, apoi, ocolind canalul Lim, care intră cale de peste 10 km în interiorul continentului, ajungem la Rovinj, a cărui istorie, iliră, romană, bizantină, venețiană, se pierde în negura secolelor. De la distanță, imaginea sa este impresionantă, aflându-se pe un promontoriu stâncos în al cărui vârf tronează clopotnița bisericii Sfânta Eufimia. [caption id="attachment_59295" align="alignnone" width="1869"] Templul lui Augustus[/caption] Cu vreo 40 km în urmă, poate că ar fi trebuit să ne îndreptăm mai întâi spre Barbariga și apoi spre Fažana, revenind pe coastă, după care urmează orașul Pula, frumos și extraordinar datorită încărcăturii istorice și descoperirilor arheologice care stau mărturie despre importanța acestui port de la Marea Adriatică încă din epoca romană. Un oraș care se caracterizează, la fel ca Roma, prin amplasarea sa pe șapte coline, amfiteatrul antic, un adevărat simbol al orașului, fiind al șaselea ca mărime din lume. După aproximativ 10 km spre sud, ajungem în vârful peninsulei Istria, protejată în cadrul Parcului natural Kamenjak, situat chiar dincolo de satul Premantura. Este un loc de un farmec aparte, unde, cu prețul foarte mic al unui bilet de acces, poți hoinări de-a lungul unor prăfuite drumuri albe, care te poartă în mijlocul naturii, inclusiv spre mare, unde stâncile înalte, albe și zimțate se scufundă în albastrul de cobalt al Adriaticii. Îndreptându-ne din nou spre nord, este timpul să părăsim Istria și să descoperim una câte una insulele care alcătuiesc arhipelagul Kvarner. Legenda spune că acest arhipelag s-a născut din împrăștierea pe mare a rămășițelor lui Apsirto, care a fost ucis și sfâșiat de sora sa, Medeea, pentru a fugi împreună cu iubitul ei, Iason, și cu fabuloasa Lână de Aur. O călătorie pe uscat și pe mare în același timp, făcută posibilă de un feribot foarte eficient, care transportă motociclete și pasageri de pe o insulă pe alta cu doar câteva kune (kuna este moneda croată). Cres este prima dintre insulele arhipelagului Kvarner pe care ajungem, îmbarcându-ne în micul port istrian Brestova. Lungă și îngustă, Cres se numără printre cele pe care le vizităm cu predilecție, sălbatică în partea de nord, fascinantă cu micile sale sate de la malul mării, cum ar fi Valun. De asemenea, nu trebuie ratat Lubenice, cocoțat în vârful unui munte, de unde priveliștea se întinde până hăt departe. Ajungem acolo mergând pe drumuri înguste, care trec printre ziduri de piatră. Un spectacol! După încă 30 km de drum – perfect și pustiu –, ajungem la Osor, cu podul său mobil care leagă Cres de Lošinj. Podul traversează canalul artificial construit în vremuri străvechi, care permite bărcilor să treacă dintr-o parte în alta a insulelor în anumite momente ale zilei. [caption id="attachment_59298" align="alignnone" width="2560"] Veli Lošinj[/caption] Mergem mai departe pe acest drum unic și superb, care, rămânând pe creastă, taie insula de la nord la sud. Aici, ajungem la Veli Lošinj, care nu trebuie ratat datorită farmecului portului său și frumoaselor golfuri, adesea încadrate de pini. Pe insula Krk, ceea ce frapează este schimbarea de vegetație care, spre deosebire de Cres, domnește în mare măsură aici. La urma urmei, este cea mai apropiată de continent dintre insulele dalmate, fiind unită cu acesta de un pod construit cu câteva decenii în urmă, ceea ce a facilitat conexiunile și traficul spre nord. Vă recomandăm o vizită în frumosul oraș Krk, unde fortăreața Frankopan, care coboară în mare, relevă imediat rolul strategic pe care acest port l-a jucat în antichitate. Stara Baška, la care se poate ajunge mergând de-a lungul coastei din vest, și Baška sunt două destinații care nu trebuie ratate, mai ales cea din urmă. Ajungem acolo pe un drum care urmează cursul râului, la capătul căruia ne așteaptă o frumoasă plajă cu pietriș și o mare cristalină. Și unde ne desfătăm privirea cu farmecul sălbatic al insulei Prvić, aflată în fața noastră. Urmează cea mai lungă călătorie cu feribotul (aproximativ o oră și jumătate), care ne duce la Rab, antica Arba, unde debarcăm în portul Lopar. Este insula natală a lui San Marino, pietrarul dalmațian care, prin puterea credinței, a fondat de cealaltă parte a Adriaticii cea mai veche republică din lume, care îi poartă cu mândrie numele. Dar adevărata splendoare a acestei insule este orașul cu același nume, Rab, care se află pe un promontoriu fortificat, dominat de patru clopotnițe elegante. Înconjurată de ziduri, ascunde comori de o frumusețe rară și o faleză de pe care, cu ajutorul scărilor și al unui echipament adecvat, este posibil chiar să se coboare în apă, pentru o baie răcoritoare. Având în vedere că are o lungime de puțin peste 20 km, durează puțin până ajungi în portul Mišnjak, iar de-acolo, pe continent. Dar apoi mergi doar câțiva kilometri, pentru că la Prizna urci din nou pe feribot, după care debarci pe insula Pag, ultima dintre insulele vizitate de noi și una dintre cele mai fascinante datorită reliefului său accidentat. Renumită de secole pentru producția de sare, Pag este o insulă lungă (57 km) și îngustă (între 2 și 10 km) și are o istorie străveche. Din 1968, e legată de continent printr-un pod numit Paški, care practic a schimbat viața de pe insulă

Dragoste la prima vedere

Zadar, aflat la aproximativ 30 km distanță, este o adevărată bogăție în privința dovezilor istorice și arheologice păstrate aici, la fel ca și Trogir, aflat la 130 km spre sud, unde ajungem urmând frumoasa coastă presărată cu insule și faleze. Este suficient să rătăcești pe străzile sale înguste pentru a te îndrăgosti de Trogir. Tot aici începe și „Golful Castelelor, care, cetate după cetate, ne duce la Split, unde vizita la Palatul lui Dioclețian ne oferă o ultimă bucurie plină de admirație înainte de a ne îmbarca pe feribotul spre Italia. Un Moto Morini Scrambler 1200 ne-a însoțit în această călătorie, purtându-ne de la un feribot la altul și odihnindu-și V2-ul în pădurile de pini din campinguri.

Masă și casă

Să recunoaștem, Croația de astăzi nu este mai ieftină în comparație cu Italia, nici la cazare, nici la mâncare, însă prețurile alimentelor din supermarketuri e similar. Inclusiv campingurile sunt scumpe, costând între 30 și 60 de euro pe noapte (pentru o motocicletă, cort, două persoane, electricitate), deși uneori (dar nu întotdeauna) calitatea serviciilor este cu adevărat super. Înnoptările în hoteluri costă peste 100 de euro în plin sezon. Pensiunile sunt foarte răspândite. Bucătăria locală include pește, și nici nu se putea altfel având în vedere locul, dar și preparate din carne tipice tradiției balcanice, cum ar fi ćevapčići (aproximativ 10 euro porția) sau friptură de porc ori miel preparată pe grătar. Nu ratați nici calamarii sau sepiile (circa 12 euro), gătiți în diverse de feluri, eventual însoțiți de un amestec de varză și cartofi, pe care îi puteți savura în micile taverne (konoba), care se găsesc din belșug în porturi.

Bancomate și curs de schimb

Cu siguranță nu se poate spune că în Croația există o penurie de bancomate, de la care se pot retrage numerar. Dar, dacă prevalența lor impresionează, fiți atenți, deoarece comoditatea de a retrage kune (moneda croată) cu un card bancar nu este nici pe departe gratuită, comisioanele fiind ridicate, uneori chiar și de până la 12%. Mult mai convenabile sunt casele de schimb valutar, de unde poți să iei 733 de kune pentru 100 de euro (cursul oficial de schimb aproximativ 7,5). Dar cardurile sunt acceptate peste tot, de la restaurante până la hoteluri și benzinării.

Feriboturi

Sunt aproximativ 50, inclusiv feriboturi internaționale, nave rapide și feriboturi locale (cele mai numeroase, firește), cu care Jadrolinija, compania croată de transport maritim, îndeplinește delicata sarcina de a face legătura între continent și numeroasele insule croate. De fapt, 79 de insule dalmate (flancate de 425 de insulițe și 642 de recife) aparțin acestei țari extraordinare, dintre care ca suprafață se remarcă Cres și Krk. Serviciul de transport constant și eficient, la un preț ce variază în funcție de traseu, dar care este mai mult decât acceptabil (în jur de 10 euro pe cursă pentru două persoane și o motocicletă), permite dezvoltarea economică și turistică a acestor insule. Motocicletele au parte de un tratament preferențial, la îmbarcare trecând pe lângă cozile de mașini, adesea foarte lungi, și găsindu-și un loc privilegiat pe feriboturi.

Experiență la vârf, Grossglockner, Austria

Andrei Micu — Sat, 30 Mar 2024 20:20:22 +0000

Curbe de vis șerpuiesc pe versanții celui mai înalt munte din Austria, unde domnește un mare ghețar. Este un drum superb pentru a-ți odihni sufletul și a-ți potoli setea de adrenalină. Aflat în inima Carintiei, Grossglockner Hochalpenstrasse duce la poalele celui mai înalt munte din Austria. Pentru mulți motocicliști, este un vis secret, dar chiar și în realitate e unul dintre drumurile pe care ar fi bine să le facem măcar o dată în viață. Nu numai pentru frumusețea spectaculoasă a parcului național Hohe Tauern, în care se află Grossglockner, care, cu ai săi 3798 m de metri, este cel mai înalt vârf din Austria, ci și pentru călătoria în sine până acolo.

Plimbare lejeră

Din Italia, după ce ieși la Tagliamento de pe autostrada către Tolmezzo, SS52bis te duce în sus pe valea torentului But, iar după numai aproximativ 30 km, începi să te bucuri de virajele provocatoare ale pasului Monte Croce Carnico, care, după câțiva kilometri, odată ce ai trecut de acum anacronicul punct de control vamal, se numește Plöckenpass. Este o adevărată plăcere care ne poartă rapid până la periferia Lienzului, în ultima porțiune pe firul râului Drau. De-aici, o luăm pe 107, care, după câteva curbe în ac de păr, urmează calm cursul râului. Nu durează mult până dăm de spectacolul oferit de către Jungfernsprung, vijelioasa cascadă ce se prăvălește în Drau de la peste 130 de metri. Dar peisajul este cel care ne vorbește despre această țară, cu dulceața naturii, armonia caselor și eleganța clopotnițelor sale atât de unice, încât, una după alta, devin repere ale călătoriei noastre, la fel cum o face și Heiligenblut, satul pe care îl întâlnim după doar câțiva kilometri. Arată de parcă ar fi imaginea unei ilustrate, la fel de impresionant ca frumusețea bisericii în spatele căreia, la capătul văii, se înalță semețul munte. Suntem în plină vară, la 1300 de metri deasupra nivelului mării, iar căldura toridă de-acasă este o amintire care devine plăcută pe la miezul nopții, când temperatura coboară până la 5 grade, iar noi ne refugiem în sacii de dormit. Înviorați de răcoarea dimineții însorite – motocicleta chiar mai mult decât noi –, suntem gata să pornim la drum. De îndată ce ieșim din oraș, începem să urcăm și imediat ajungem la punctul de taxare de la intrare, pe unde trec peste 900.000 de vizitatori în fiecare an, venind din toată lumea pentru a se bucura de cei 48 km ai Grossglockner Hochalpenstrasse, care, din 1935, cu cele 36 de viraje în ac de păr traversează lanțul alpin Hohe Tauern. Și dintre acești vizitatori, mulți sunt motocicliști. Punctul de taxare se află la puțin peste 5 km de centrul orașului, iar odată ce începi să urci apare panorama crestelor înzăpezite ale unuia dintre cei mai frumoși munți de „trei mii“ din Austria. Drumul este perfect, dar nu apetitul pentru viteză sau viraje aduce aici atâția motocicliști, care, de parcă ar vrea să-și prelungească plăcerea, ca și noi, urcă în „modul relaxat“. După nici 15 km – suntem la 1848 de metri altitudine –, facem la stânga pentru a ajunge în punctul-cheie al călătoriei. Este „Kaiser-Franz-Josefs-Höhe“, un loc din care poți admira în toată splendoarea lui cel mai mare ghețar din estul Alpilor, Pasterze, a cărui lungime ajunge la 8 km. În fața ochilor ne apare un spectacol în care Grossglockner, cu cei 3798 de metri ai săi, este cel mai important dintre protagoniști. În dreapta sa se află Johannisberg (3453), iar după el, în sensul acelor de ceasornic, Fuscherkarkopf (3332), apoi Sonnenwelleck (3261). Ne aflăm la 2370 de metri, iar aici, în 1856, a sosit împăratul Franz Joseph, după care a fost numit acest loc.

Plăcere infinită

Ne întoarcem, pentru că suntem abia la începutul spectacolului care continuă de-a lungul unui drum care trece pe lângă poieni de un verde intens pătat de albul zăpezii încă pure, merge pe lângă lacuri cristaline și traversează numeroase ape curgătoare, râurile părând niște cascade nesfârșite care curg la vale. Viraj după viraj, șoseaua urcă până la 2500 de metri, iar aici, după puțin sub 30 km, se află Fuscher Törl, unde te poți bucura de priveliștea incredibilă a întregului lanț muntos. Puțin mai departe se află vârful Edelweissspitze, de 2571 de metri, cel mai înalt punct al Hochalpenstrasse. Nu că la coborâre ar lipsi curbe care să te entuziasmeze sau locuri de belvedere în care nu poți să nu te oprești, dar, să recunoaștem, cea mai mare parte a drumului s-a terminat și e plăcut să cobori până la punctul de taxare din Fusch, unde simți că aerul cald începe să te învăluie. Din Heiligenblut până aici, am parcurs aproximativ 80 km.

Pe tărâmul schiului

Râul Salzach este la mică distanță, iar după ce îl traversăm, ne îndreptăm rapid spre Zell am See, unul dintre cele mai cunoscute centre turistice din zona Salzburg, pentru că este o stațiune balneară în sezonul estival, datorită apelor lacului, și un important loc de schiat iarna. După câțiva kilometri pe 311 până la Saalfelden, cotim și intrăm în mediul rural austriac, mergând spre Sankt Johann, în Tirol. Nu departe se află Kitzbüheler Horn. Este adevărat că aceste locuri sunt renumite pentru Streif, pârtia pârtiilor, centrul sacru al schiului mondial, dar e adevărat și că drumul panoramic care ne duce cale de puțin peste 7 km până la poalele Kitzbüheler Horn este pentru noi chiar mai fascinant. Un mic drum care, cu viraje în ac de păr, urcă până în vârf, trecând pe lângă ferme izolate, și duce până la cabana unde te poți bucura de priveliștea splendidă a Alpilor Kitzbühel. Ne continuăm călătoria de-a lungul șoselei 170, traversăm râul Inn și îi urmăm cursul până în frumosul sat Kramsach, apoi, pe firul râului Ziller, ajungem la Zell. Cele șase viraje în ac de păr care ne duc la înălțime anticipează farmecul șoselei 165, un drum străvechi, care unește văile Zillertal și Salzach, trecând prin Gerlospass, aflat la 1531 de metri, străbătut de călători și comercianți, dar și, între secolele al VI-lea și al XVIII-lea, de aventurieri atrași aici de mirajul aurului. Iar prezența vechii mine Hainzenberg, transformată acum în muzeu, este o mărturie în acest sens. Nu avem timp să ne lăsăm vrăjiți de lacul Durlaßboden, ci ne grăbim să ajungem la romanticul Gerlos Alpenstrasse, drumul alpin care, cu virajele sale elegante cale de 12 km, leagă Krimml de pasul Pinzgauer Höhe. O șosea similară cu cea de pe Grossglockner, care, urcând cu agilitate muntele, ne duce aproape prea brusc la spectacolul Krimmler Wasserfälle, unde un torent glaciar cu o lungime de 380 de metri și trei praguri formează cea mai înaltă cascadă din Austria. Nu este ușor să părăsim această splendoare, dar ne reluăm călătoria urmărind cursul Salzach-ului până la Mittersill, de unde ne mai despart 70 km de Lienz. Acest drum cu origini îndepărtate și-a găsit forma actuală abia la sfârșitul anilor 1960, odată cu construcția Felbertauerntunnel (a cărui traversare se plătește), care, străbătând muntele cale de peste 5 km, ne duce din zona Salzburgului înapoi în Tirol. Castelul Bruck, care domină de la înălțime râul și drumul, anunță sosirea în frumosul oraș Lienz, ce închide un cerc de 500 km, dar nu o călătorie lipsită de frumusețe în continuare. Urmează ruinele așezării romane Aguntum, la marginea orașului, la care încă se fac săpături arheologice. Apoi curbele și virajele în ac de păr din Nassfeldpass, în timp ce ne continuăm drumul spre Italia de-a lungul râurilor Drava și Gail. Iar în final, admirăm albastrul lacului Pramollo, în vârful trecătoarei, la o azvârlitură de băț de graniță.

Grossglockner Hochalpenstrasse

Grossglocknerstrasse s-a născut ca proiect modern atât pentru a da o identitate unei națiuni născute din dezintegrarea Imperiului Habsburgic, în urma Primului Război Mondial, cât și pentru a sprijini dezvoltare turismului și a oferi locuri de muncă cu ocazia realizării sale, aproape 4000 de oameni fiind implicați. Prima lovitură de târnăcop a fost dată la 30 august 1930, iar după depășirea numeroaselor dificultăți, panglica inaugurării sale a fost tăiată 5 ani mai târziu, la 3 august 1935. Grossglockner Hochalpenstrasse leagă Heiligenblut, în Carintia, de Fusch-Ferleiten, în Salzburg. Șoseaua de 48 km are 36 de viraje în ac de păr, dispune de infrastructuri pentru servicii, din el se desprind trasee montane, are acum în jur de 900.000 de vizitatori pe an și garantează o experiență unică în inima Alpilor. Epicentrul călătoriei este, fără îndoială, „Kaiser-Franz- Josefs-Höhe“, locul de belvedere pe care împăratul habsburg și soția sa, Sissi, l-au vizitat în 1856 și unde astăzi se află Centrul pentru vizitatori și o parcare etajată. Bilet zilnic: 28 euro (după ora 18.00, redus la 21,50)

Gerlos Alpenstrasse

Șoseaua alpină Gerlos este situată în Parcul Național Hohe Tauern și a fost construită (ca și în cazul șoselei Grossglockner) pentru a contribui al dezvoltarea turismului montan, de proiectarea sa ocupându-se tot inginerul Franz Wallack. Are o lungime de 12 km și face legătura între pasul Gerlos și cascada Krimml. Drumul dintre satul Krimml și așa-numitul Pinzgauer Höhe a fost construit între anii 1960 și 1962 și a fost dată integral în folosință în 1964. Un bilet pentru o zi costă 7 euro.

Cascada Krimml

Parcul Național Hohe Tauern nu e doar cea mai mare zonă protejată din Alpi, ci și cel mai mare parc național din toată Europa Centrală. Una dintre numeroasele frumuseți naturale ale parcului este și spectacolul natural unic oferit de cascada Krimml, care provine din Krimmler Ache, un pârâu născut dintr-un ghețar, care, înainte de a cădea peste trei praguri abrupte, curge domol cale de aproximativ 20 km pe o pășune alpină plată. Cu o cădere de 380 de metri, WasserWelten Krimml este a cincea cea mai înaltă cascadă din lume. Accesul la cascadă, permis doar de la jumătatea lunii aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, costă 4 euro, iar două din șase locuri de parcare sunt rezervate motocicletelor.