„FORJEAZĂ-MĂ FĂRĂ MILĂ, SAU STAI DEOPARTE!“ HARLEY-DAVIDSON LOW RIDER

LOW RIDER ESTE O ADEVĂRATĂ LEGENDĂ AMERICANĂ. ESTE O CLASICĂ ÎN VIAȚĂ. A APĂRUT ÎN 1977, AVÂND CA ȚINTĂ GENERAȚIA „NĂSCUTĂ PENTRU A FI SĂLBATICĂ“, O GENERAȚIE CARE AR FI DAT FOC CU MARE SATISFACȚIE PANTALONILOR EVAZAȚI ȘI CĂMĂȘILOR DIN POLIESTER CARE L-AU FĂCUT CELEBRU ÎN ACEL AN PE JOHN TRAVOLTA.

H arley-Davidson a demonstrat din nou atunci că nu are dubii privind identitatea sa și a clienților săi, lansând această motocicletă în stil „custom“ care se voia călărită fără menajamente, la nesfârșit. „Ride it hard and put it away dirty“ era sloganul. Așa a fost promovat Low Rider atunci și așa este promovat Low Rider aproape 40 de
ani mai târziu, pentru că acest model cu adânci rădăcini în modul de viață rebel din „U.S. of A“ nu a dispărut din gama Harley-Davidson decât pentru o scurtă perioadă de 5 ani – atât de mare a fost succesul său.
La început, Low Rider avea un motor Panhead cu pornire la pedală (ce putea fi mai frumos pentru un harley-ist
pur-sânge?), dar în 2014 modelul a fost relansat ca un cruiser modern, pregătit să satisfacă toate cerințele unei noi generații de clienți, fără să-și piardă însă farmecul clasic, acel „retro- cool“ atât de popular în ziua de azi
în rândul tinerilor. Ride it hard?!? Atunci hard să fie! O invitație foarte pe placul meu, pentru că asta îmi place să fac atunci când vine vorba de un Harley-Davidson, fie doar și pentru a contrazice opinia populară conform căreia aceste cruisere americane sunt bune doar pentru plimbări relaxate urmate de lungi sesiuni de cădere
în admirație față de crom în fața unei terase. De fapt, multe Harley-uri se vor conduse tare și nu doar în linie
dreaptă.1
Este și cazul lui Low Rider care, având amplasat motorul „de locomotivă“ Twin Cam „103“ – adică de 1700 cmc – într-un cadru agil din familia Dyna, prinde cu adevărat viață și îți arată ce poate atunci când te dai la el cu bărbăție. Iar acest lucru poate fi dedus din start de pilot atunci când observă cele două dotări mai rar întâlnite la un cruiser: turometrul și indicatorul de treaptă de viteză. Odată puse în mișcare, cele 300 de Kg ale monstrului sunt bine disimulate datorită centrului de greutate coborât, la care se adaugă poziția foarte „low“ a călărețului – doar 680 mm este înălțimea șeii.
Propulsorul Twin Cam mormăie amenințător la relanti și duduie războinic în reprize. Vibrațiile sunt bine ținute sub
control de prinderile de cauciuc ale motorului de cadru și se simt exact atât cât trebuie pentru a-ți confirma că te afli pe un Harley și nu pe o japoneză. La 3.500 rpm, 103-ul își livrează deja cuplul maxim de 134 Nm și până sus în ture nu dă niciun semn de slăbiciune. Ca de obicei, motoarele Harley sunt reglate pentru cuplu, nu pentru putere, astfel încât cifra de 75 CP ar putea părea modestă. Dar nu am nicio îndoială că acest V2 ar împinge fără prea mare efort și un automobil de o tonă, atât de musculos este.
Etajarea treptelor în cutia de viteze este generoasă, rezultând reprize elastice, prelungi. Nu sunt foarte sigur de ce transmisia a fost prevăzută cu mai mult de 4 trepte, pentru că a 5-a și a 6-a devin necesare la viteze la care vântul te-a dat jos demult din șa. În schimb îți permit să faci cruising la turații joase, acolo unde V2-ul vibrează ceva mai mult, dar consumul este frugal. În medie, Low Rider consumă în jur de 5,5 – 5,7 l/100 Km. Dar modul în care „locomotiva“ accelerează și te înfige cu posteriorul în suportul șeii face ca gândul la economie să fie ultimul care îți trece prin cap. Precipitarea peisajului la răsucirea manșonului de accelerație, simțită de la o înălțime atât de mică față de sol, dă dependență. Iar manevrabilitatea, ei bine, manevrabilitatea…. Da, este o motocicletă lungă – are 2345 mm și un ampatament de 1630 mm – însă acest lucru se simte doar în eleganța și fluiditatea cu care se lasă pe viraje, în antiteză cu zvâcnirea agilă până la unghi maxim de înclinare a unei sportive. Poziția la ghidon permite un control foarte bun al kilogramelor în curbe, iar suspensia elastică și totuși destul de fermă îți dă siguranță și stabilitate pe traiectorie. Trebuie remarcat că de la an la an, Harley-Davidson debifează una câte una căsuțele cu slăbiciunile sale tradiționale și produce suspensii din ce în ce mai bune, chiar dacă aspectul
componentelor este tot unul „vintage“.3
La fel și cutia de viteze, este din ce în ce mai ușor de manevrat de la o generație la alta.
Împins din ce în ce mai tare, Low Rider surprinde plăcut la fiecare viraj, poate și pentru că nu te aștepți ca atât de mult metal să fie atât de manevrabil la viteze și înclinări mari. Dar este, pentru că vremurile s-au schimbat, iar un Harley modern nu trebuie doar să ofere confort suveran pe distanțe lungi, ci și să permită forje nervoase așa cum am văzut în scenele de urmărire din Sons of Anarchy. Low Rider suportă astfel răbufniri de gărgăuni din partea pilotului cu o naturalețe cuceritoare. Trebuie doar o mână fermă din partea acestuia, respect față de dimensiunile, masele și unghiurile de înclinare de numai 30° ale „utilajului“ și o abordare hotărâtă a traselor.
Pneurile Michelin Scorcher – de 100/19“ pe față și 160/17“ pe spate – oferă o aderență exemplară.

4
Un „utilaj“ cu o capacitate aparent nesfârșită de a accelera are nevoie de frâne pe măsură, iar Low Rider nu se plânge la acest capitol, fiind dotat în față cu 2 discuri de 300 mm și în spate cu un disc impunător de 290 mm. Frânele unui Harley trebuie înțelese și exploatate ca atare. Pe un naked sau o sportivă apuci frâna cu două degete și te mai ajuți un pic cu spatele la nevoie. Pe un cruiser lung și greu, pe care stai așezat în apropierea roții spate, frâna de picior contează pentru 50% din totalul forței disponibile. Așa că se apucă maneta cu toate degetele, iar pedala se apasă responsabil cu cizma. Monstrul va opri din scurt, intuitiv și eficient. După ce înveți procedura corectă, vei constata că ai foarte multă frână pe Low Rider. ABS-ul este la datorie firește, dar pneurile Michelin au grijă să uiți asta. Stilistic, Low Rider mi se pare o reinterpretare inspirată a modelului original,
cu elemente de recunoaștere cum ar fi forma rezervorului, șaua profilată și capacul pătrat al cutiei bateriei. Motorul și transmisia domină ansamblul cu strălucirea cromului lor, iar riserele ghidonului sunt printre cele mai frumoase pe care le-am văzut până acum. Datorită acestor risere, ghidonul este reglabil, pentru a acomoda rideri de diferite staturi. Tot pentru aceasta, șaua poate fi reglată față- spate, o facilitate pe care nu am mai întâlnit-o. Iese Low Rider în evidență ca un Night Rod, de exemplu? Fără îndoială că nu, însă mulți cunoscători și iubitori de clasic vor aprecia mai degrabă silueta de muscle-bike în stil Custom, decât agresivitatea nedisimulată a dragbike- ului răcit cu lichid. Iar Low Rider întoarce multe capete pe stradă, am
verificat.

Adaugati comentariu